Rana de abandon: trauma tăcută care ne distruge relațiile din interior

Ce este, de fapt, rana de abandon

Mihail Jianu definește rana de abandon ca o ruptură brutală la nivel emoțional:

„Rana de abandon, în primul rând, este tăietura sentimentelor și emoțiilor, ruperea acestor sentimente, acestor nevoi afective emoționale”.

Radu Leca completează perspectiva, vorbind despre două realități distincte:

„Când vorbim despre rana de abandon, vorbim despre două lumi diferite. A celui care realizează abandonul perfect conștient și a celui care recepționează abandonul la fel de conștient. În structura de recepționare și realizare există un element stabilizator comun care se numește așa, funcția vitală de acceptare și realizare a răului, fiindcă abandonul reprezintă o structură poliformă, din punct de vedere metaforic, care te duce cu gândul la cristalele din elementele de miere, dar în mod real nu face altceva decât să îți distrugă conținutul interior”.

Trauma care începe în familie

Dana Iancu atrage atenția că rana de abandon își are, de cele mai multe ori, originea în familie. Copiii cresc cu nevoi emoționale neîmplinite, iar aceste răni sunt „duse la pachet” în relațiile de adult, unde se reactivează.

În contextul social actual, Radu Leca indică și alte semnale declanșatoare: lipsa răspunsului la mesaje, răceala emoțională, imposibilitatea de a cere nevoi concrete într-o relație dezechilibrată.

„El cere ce are nevoie de la tine. Tu nu poți cere nimic de la el, pentru că nu este niciodată lângă tine”, mai punctează el.

Conexiunea inconștientă și frica de pierdere

Leca vorbește și despre un indicator profund al siguranței emoționale: conexiunea din timpul somnului:

„Somnul este sfânt nu pentru odihnă, ci pentru conexiune. Dacă te simți în siguranță lângă omul de lângă tine, inclusiv inconștient, corpul nu minte”.

Frica de abandon este legată de această memorie corporală a siguranței. Când ea dispare, apare anxietatea constantă, suspiciunea și nevoia de control.

Diferența dintre a căuta siguranță și a exercita control este esențială.

„Este sănătos să ceri predictibilitate, respect și comunicare minimă. În schimb, monitorizarea, testările și ultimatumurile repetate duc în zona patologică a geloziei. Ele pot oferi o ușurare temporară, dar pe termen lung erodează relația în totalitate”, spune Radu Leca.

Când frica devine constantă, când realitatea relației este marcată de suspiciune și nesiguranță, specialiștii sunt de acord asupra unui lucru: este momentul să cauți sprijin. Rana de abandon nu se vindecă prin control, ci prin conștientizare, acceptare și ajutor specializat.