Invitat în emisiunea „Răspundem! Sâmbăta” de la DC News, ultrapsihologul Radu Leca a analizat, într-un dialog aplicat cu moderatoarea Dana Iancu, fenomenul tot mai prezent al relațiilor „part-time”.
Discuția a atins teme sensibile: asumarea, distanța, siguranța emoțională, sexualitatea, dinamica de putere și întrebarea esențială: „Pot mai mult de atât?”.
„Relația part-time nu este doar o formă de consum de timp, ci o formă de consum emoțional”
Încă de la început, Radu Leca a pus accent pe ideea de distanță ca fundament al acestui tip de legătură.
„Când vorbim despre relația part-time, vorbim despre noțiunea de distanță. Când noi avem distanță, noi avem, de fapt, obligația de a avea grijă de mintea și de sufletul nostru în distanță (...) fiindcă relația part-time nu este doar o formă de consum de timp, ci este o formă de consum emoțional.”
Potrivit acestuia, apropierea „apare în episoade”, iar partenerii ajung să funcționeze ca „personaje”, nu ca persoane în sens deplin, într-o dinamică în care întâlnirea se produce „când se poate, cum se poate și dacă se poate”.
Programul fragmentat - întâlniri doar în weekenduri, în vacanțe, în seri rare sau urmate de perioade fără contact ori cu contact minimm, poate fi justificat fie prin motive logistice, fie prin alegeri emoționale. În acest cadru, Radu Leca a explicat că alternanța dintre apropiere și absență nu rămâne fără consecințe, ci produce efecte psihologice clare asupra celor implicați.
Siguranță sau iluzie de siguranță?
„Ritmul intermitent influențează siguranța. Subiecții se simt siguri pe ei în interiorul relației part-time, ei acolo simt siguranța, nu văd altceva, fiindcă avem de-a face cu o apropiere care crește rapid, le place, fiindcă apare adrenalina, separarea activează sistemul de atașament.”
Așadar, alternanța apropiere–distanță poate crea o intensitate emoțională care dă senzația de siguranță și validare, chiar dacă relația nu are continuitate.
Laboratorul dorință–frică: ce se întâmplă în plan sexual
Din perspectiva sexologiei, Radu Leca a explicat că intermitența are un efect direct asupra excitării și anxietății.
„Intermitența crește excitarea prin anticipație și, evident, noutate, apoi crește anxietatea prin lipsă de continuitate. În interiorul sexterapiei, relația part-time este ca un laborator tip dorință-frică, nevoie de control, nevoie de libertate, toate se întâlnesc la aceeași masă.”
Totodată, el a atras atenția că acest tip de relație intră în tensiune cu rolurile și ritualurile de familie, pentru că, „chiar dacă este văzut ca făcând parte dintr-o relație part-time, tot familia o simte. Că vrei, că nu vrei, tot familia o simte.”
Dana Iancu: „O relație part-time este o relație fără asumare”
Moderatoarea Dana Iancu a intervenit tranșant:
„În opinia mea, o relație part-time este o relație fără asumare și, de cele mai multe ori, din partea bărbatului, adică vine când vrea, pleacă atunci când trebuie”.
Radu Leca a nuanțat perspectiva, aducând în discuție responsabilitatea ambilor parteneri.
„Relația part-time se bazează pe două persoane care acceptă noțiunea de part-time. Amândouă sunt în interior? Da. Amândouă creează cea mai bună structură relațională când sunt împreună? Da”.
El a explicat că, în acest tip de legătură, răspunsurile pe care le cauți nu vin neapărat din relație, ci din tine.
„Atunci când tu îți dorești să primești răspunsuri de la acest tip de relație, tu îți dorești să primești răspunsuri de la tine, nu de la relație”.
Iar întrebarea esențială devine: „De ce mă aflu într-o relație part-time? Pot mai mult de atât?”
Este relația part-time „pe plus”?
Ultrapsihologul a insistat că relația part-time nu are o problemă cu distanța în sine, ci cu semnificația pe care fiecare partener o atribuie distanței.
„Îți oferă posibilitatea accesului la fericire? Da. Îți oferă echilibrul, cu sau fără prezență de responsabilitate? Da. Îți oferă ieșire din anxietate atât timp cât tu știi că omul care vine în viața ta reprezintă un viitor pentru tine? Da.”
În evaluarea finală, cheia este impactul asupra stării interioare.
„Dacă ar fi să studiezi elementele concrete ce țin de modul în care viața ta fluctuează (...) și cum se schimbă lucrurile în pozitiv odată cu apariția relației part-time, atunci tu ești pe plus”.
Totuși, Leca a recunoscut dezechilibrul frecvent întâlnit: „Ești pe plus, dar am senzația că unul iubește mai mult și celălalt se lasă iubit. E adevărat.”
Semnalul de alarmă: ruminația înainte de somn
În final, Radu Leca a oferit un criteriu clar de autoevaluare:
„Dacă structura pe care tu o simți nu este acceptată total și ai îndoieli, înseamnă că există o structură de ruminație, inclusiv înainte de somn, când ești obosit, care îți dă dureri de cap. O relație part-time nu trebuie să dea dureri de cap. Ea trebuie să ofere un element constitutiv al implicării noțiunii de fericire”.
În esență, dezbaterea din platoul „Răspundem! Sâmbăta” a conturat două perspective: una critică, ce vede relația part-time ca lipsă de asumare, și una analitică, ce o privește ca pe o dinamică asumată, dar intensă și riscantă emoțional.
