Psihologul Radu Leca subliniază importanța relației copilului cu părinții în această etapă:
„Avem de a face cu câteva elemente clasice care țin de o evoluție fără grabă, pe care copilul o gestionează în funcție de reacțiile părinților, pe care îi vede ca fiind pionii principali ai universului său până la vârsta de 8-9 ani. Avem de a face cu o legătură de atașament, pe care psihologii au definit-o față de părinți, extrem de puternică. Această legătură se manifestă din partea minorului printr-o căutare frecventă de contact”.
Această nevoie constantă de apropiere și siguranță constituie fundamentul înțelegerii emoțiilor și învățării autonomiei ulterioare.
Independența și anxietatea de separare
„Independența de care vorbea realizatoarea are legătură cu un element din stadiul de dezvoltare psiho-emoțională al copilului, care face legătura cu viitorul. El se va liniști de fiecare dată când este luat în brațe. De aceea, copilul când ajunge lângă părinte, când este de-a bușile sau în piciorușe, întinde mânuțele, deschide degetele și vrea în brațe”, explică Radu Leca.
Psihologul atrage atenția asupra unui fenomen des întâlnit la această vârstă: anxietatea de separare. „Când mama pleacă câteva minute, copilul manifestă un element de structură anxioasă. Ansietatea de separare se manifestă prin plâns, atunci când pleci sau când un străin se apropie”.
El oferă exemple concrete din practica clinică: bunicii sau părinții care apar rar în viața copilului pot provoca reacții emoționale intense, precum urlete sau plâns, dar acestea sunt normale și naturale, nu semne de tulburare.
Primii pași în comunicarea socială
Un alt aspect esențial al dezvoltării emoționale este capacitatea imitativă și expresivă a copilului. Camelia Ștefan subliniază: „Apropo de capacitatea aceasta de a zâmbi la zâmbetul mamei, capacitatea imitativă a copilașului, a gesturilor simple, dar de exprimare facială a unor stări emoționale, crește între 1 și 2 ani. Este o perioadă foarte importantă. Încă de pe la 9-10 luni, copilașul dă semne, apar primii muguri de comunicare socială, cum ar fi salutul 'pa', sau trimiterea de pupici. Această capacitate se dezvoltă cu adevărat între 1 și 2 ani”.
Această abilitate imitativă este baza dezvoltării empatiei și a relațiilor sociale, permițând copilului să înțeleagă și să răspundă emoțiilor celor din jur.
Rolul părinților în reglarea emoțională
Radu Leca explică cum reacțiile părinților influențează modul în care copilul învață să gestioneze emoțiile: „Copilul va simți ce simte cel mai sensibil dintre părinți. Va exista o noțiune instinctuală: cine vine lângă mine când mă simt rău, fie că e durere fizică sau emoțională. Copilul va căuta părintele care îi oferă siguranță și confort”.
Camelia Ștefan completează: „Mami poate să îi arate copilului că e în siguranță chiar și atunci când pleacă câteva momente, cum ar fi la baie. Această experiență de autonomie îi permite să învețe că separarea nu înseamnă abandon, ci că există încredere și predictibilitate în relația cu părintele”.
Astfel, răbdarea și reglarea emoțională a părinților sunt esențiale pentru dezvoltarea echilibrului afectiv al copilului.
Manifestările emoționale frecvente
În această perioadă, copilul începe să exprime emoții complexe: bucurie, tristețe, frustrare sau furie.
„Subiectul, cu vârsta între 1 și 2 ani, va avea câteva elemente ce țin de a arăta frustrarea, bucuria, furia, foarte important, tristețea. Învață să zâmbească și să răspundă la zâmbetul mamei. Zâmbește la zâmbetul mamei, și astfel va începe să se dezvolte comunicarea socială”, explică Radu Leca.
Această interacțiune simplă, dar fundamentală, creează baza pentru empatie și înțelegerea emoțiilor altora pe termen lung.
Sfaturi pentru părinți
Respectați ritmul copilului și manifestați răbdare atunci când acesta explorează independența.
Încurajați interacțiunea socială prin jocuri simple, saluturi și zâmbete.
Oferiți siguranță emoțională chiar și atunci când copilul experimentează frica de separare.
Evitați reacțiile exagerate la plâns sau la manifestări de anxietate; ele sunt normale și sănătoase.
Între 1 și 2 ani, copilul dezvoltă atașamentul, independența emoțională și primele abilități de comunicare socială. Prin înțelegerea anxietății de separare și prin oferirea unei prezențe calde și previzibile, părinții pot sprijini copiii să devină siguri pe ei, empatici și capabili să gestioneze emoțiile într-un mod sănătos. În această etapă, fiecare zâmbet, pupic sau salut reprezintă un pas mic, dar esențial, spre construirea unei vieți emoționale echilibrate.