Psihologul Radu Leca a explicat cum se transformă frica în ruşine.
"E normal să trăiești frică cât timp o accepți. Dacă nu o accepți, intră sub incidența a normalului. Pe lumea asta există psihoterapeuți că e vorba de psihoterapie de familie, că e vorba de terapie cognitiv-comportamentală, că e vorba de sexterapie. De aceea oamenii ăștia există. De ce? Ca să-ți explice că, în cazul în care tu te bazezi pe noțiunea de frică, tu atunci o vei înțelege ca fiind un factor concret din punct de vedere psihoemoțional, care ție îți garantează un echilibru despre care până acum tu nu ai vorbit.
Cum funcționează frica atunci când devine stabilizator
Când frica își generează un echilibru: știi că e acolo? Da. Știi până unde merge? Da. Incredibilă formularea, fiți atenți! Te poți baza pe ea? Da. Face parte din tine? Da. Ai înțeles ce o produce? Da. Dacă ceea ce o produce iese, iese și frica? Da. Îți va lipsi frica? Da.
Frica este ca tristețea pentru depresivi. Este arhiconoscut, la nivel internațional, că în interiorul structurii de depresie tristețea înlocuie fericire. Subiectul, ca să simtă ceva, se duce către tristețe. Același lucru se întâmplă și în această zonă tumultoasă, de altfel, a cuplurilor care simt frică unul față de celălalt ca parteneri.
Diferențele de percepție între femei și bărbați
Dacă nu ai simțit frică și uneori, fiindcă am văzut că această frică este explicată variabil în funcție de sexul celui care explică, femeile într-un fel, bărbații într-un fel. Femeile spun: „Nu știu dacă simt chiar frică, dar un pic de rușine simt.” Această noțiune „un pic de rușine” are legătură cu variabila denumită tatăl biologic dominant sau tatăl vitreg dominant.
Intrăm aici sub speța care stă la baza multelor uși deschise în cabinetele de psihoterapie, care afirmă subiectul intrat pe ușă în felul următor: „Vreau să înțeleg ceea ce simt față de partener. Eu simt rușine sau frică. Când mă simt dominat, nu vreau să greșesc, intru sub incidența competiției sau a fricii.”, a explicat Radu Leca, psiholog la Dr. Psy.