Într-o nouă ediție a emisiunii Părinți Prezenți, realizată de Loredana Iriciuc, discuția se axează pe provocările actuale ale parentingului și pe cum putem deveni părinți mai buni pentru copiii noștri. Răzvan Vasile, antreprenor și mentor pentru copii și adolescenți, analizează schimbările din relația părinte-copil, riscurile unui parenting permisiv și dacă mai este nevoie de școala tradițională. Ce înseamnă un copil „bine-crescut” în 2025 și cum putem asigura o copilărie sănătoasă în lumea de astăzi?
„Să nu fim nici în extrema aia foarte autoritară în care ne batem copii, dar nici în cea permisivă în care copilul nu mai are limite, nu mai are reguli. Să pornim de la structură. Să pornim de la ce are nevoie un copil și de la ce avem nevoie noi, că noi suntem tot așa ca și ei. Ce are nevoie un copil? De iubire, de conexiune, de sprijin, de siguranță și cel mai important, de structură.
Ca structură e limita aia de care spui tu. Dacă nu-i dai copilului structură, se pierde. E ca și când vrei să devii șofer de pilot de Formula 1, dar tu mergi pe un drum drept sau pe serpentine fără demarcație. Știi ce zic? E greu, și atunci, dacă tu-i oferi structură, dacă tu-i oferi sprijin și siguranță și iubire sau și validare, sunt chestiuni pe care tu trebuie să-i le oferi.
Cum faci chestia asta? Prin disciplină. Asta e cea mai bună metodă de educație pentru un copil. Disciplina, ce înseamnă disciplină? Fermitate, care înseamnă structură, reguli, stand normale de viață și prin tandrețe, blândețe, care înseamnă mai mult empatie și iubire. De ce empatie? Pentru că trebuie să văd lumea ta cu ochii tăi. Nu trebuie să văd eu. Eu vin de la serviciu nervos, nu mai pot. Vin din trafic nervos și tu îmi ceri mie o gumă nemestecată sau o gumă deștersă că ai greșit ceva și atunci sar cu gura pe tine, explodez exact în fața ta, știi? Dar dacă eu aș avea empatie să văd ce faci tu, cum vezi tu lumea cu ochișoarea ai micii tăi și aș avea un pic de iubire și aș avea un pic de tandrețe sau blândețe, n-aș mai face asta. Deci trebuie să ne creștem la loc conexiunea cu noi și cu copiii. De aia trebuie să stai un pic, trebuie să stai să te liniștești un pic.
Asta am văzut la început și am pierdut ideea. Când ți-am zis că nouă ni s-a furat atenția, de aia tu nu poți să stai. Că mintea fuge în continuu, de aceea să spune peste tot că Dumnezeu se află între două gânduri. Unde? În liniștea minții, că de-aia ai gând. Acolo unde ai mintea gata, oprită, cum ar veni. În momentul când tu ai mintea oprită, tu poți să gândești cu sufletul, cu inima, cu empatie, cu tine. Toate funcțiile astea letale care sunt gratuite, dar de ce nu putem ne face asta? Există statistică, noi primim într-o singură zi informația pe care o primea un om în anii 1400 într-o viață. Îngrozitor, creierul nu îi pulează atât de repede, știi ce zic? Ca și tehnologia și industrializarea și așa mai departe, dar hai să ne mutăm mai aproape.
Noi primim într-o singură zi câte informație primeam imediat după Revoluțiile în anii 1990 în trei ani. Deci într-o zi noi primim informație cât în 1100 de zile. Și atunci, tu fiind inundată ca o mămică, nu mai zi de copil, copilul e terminat. Tu ca mămică și tătic fiind inundați cu atâtea informații și bulversați, nu mai știi ce să faci. De aceea, uite, o recomandare, creați-vă inteligență informațională, asta înseamnă să știți să filtrați ce e important pentru voi și ce nu. Adică să nu-ți pierzi atenția. Pentru că în ziua de azi timpul tău îți este oferit altora.
M-a întrebat cineva într-un podcast ce e fericirea. Păi vă zic eu acum, repet aici, fericirea este alegerea corectă dintre bine și rău sau conștientă. Trebuie să știi să alegi și dacă tu știi să alegi, tu devii stăpânul timpului și vieții tale, că la final asta e fericirea, să fii stăpânul timpului și vieții tale. De ce să-mi las o viață pe mâna unui televizor care funcționează pe seriale sau unele rețele sociale sau doar cu gândul la serviciu? Avem opțiuni multe, dar avem și adicția asta de durere, de confort și nu prea ne place schimbarea.
Viața este exact așa cum o vezi tu. Înțelegi ce zic? Depinde cum o vezi tu și tot în legătură, și în linia asta, experiment real, un tată alcoolic a făcut doi copii. Unul a ajuns milionar împlinit, nu că milionar împlinit, a ajuns de a avea tot ce trebuie și familie și bani și fericire și bucurie și așa mai departe. Celălalt a ajuns și el alcoolic a tatălui, dar mai grav, pe străzi, și au venit niște savanți și i-a pus în două camere separate și a stat pe scurt doar și l-a întrebat pe cel amărât și cum ai ajuns în halul ăsta, pe străzi și alcooli? Păi cu așa tată, cum s-ajungă? Și unul s-a dus la celălalt și l-a întrebat. Tu cum ai ajuns așa împlinit? Păi cu așa tată, cum s-ajungă? Vezi? Deci este vorba de alegere. Totul e în mâna noastră”, a spus Răzvan Vasile, la emisiunea Părinți Prezenți.
