În cea mai recentă ediție a emisiunii „Ultrapsihologie”, psihologul Radu Leca a abordat, printre altele, două teme importante: impactul dependenței de droguri asupra adolescenților și rolul esențial al tatălui în dezvoltarea acestora.
Adolescenții toxicomani: prizonieri ai dependenței și fricii
În cadrul interviului, Radu Leca a vorbit despre impactul devastator al dependenței de droguri asupra adolescenților și despre modul în care presiunea grupurilor toxice îi face prizonieri ai fricii și dependenței. Leca a subliniat cum acești tineri, odată intrați în cercuri de prietenii toxice, sunt obligați fie să distribuie droguri, fie să le consume, inclusiv pe cele de mare risc.
„Adolescenții toxicomani reprezintă o structură concretă de suflete pierdute. Acesta este adevărul. În interiorul grupurilor din care fac parte, în interiorul găștilor, în interiorul elementelor toxice de prietenie pe bani sau din frică.
Acești copii sunt supuși, de cele mai multe ori, noțiunii de prezență în dependență – adică intră într-un grup în care dependența de droguri este clară. Ca să facă parte dintr-un grup, trebuie ori să plaseze drogurile, ori să le consume, sub formă extremă, inclusiv cele de mare risc”, a explicat Radu Leca la DC News TV.
Rolul tatălui în dezvoltarea adolescentului
„Cum influențează prezența tatălui în viața unui adolescent dezvoltarea acestuia?”, a întrebat Ramona A. Dumitru, realizatoarea emisiunii.
„Avem de-a face cu un element foarte clar, care spune în felul următor: structura paternă este cea care definește elementar, din toate punctele de vedere, viața adolescentului, atât din punct de vedere social, cât și familial. Ea contribuie la regăsirea imaginii de sine în societate, la școală și în familie, precum și la concretizarea ideilor tip proiect: «Vreau să…», «Mi-ar face plăcere să…», «Ce ar fi dacă aș investi…», «Cum pot să mă dezvolt lângă tata? Cu tata! Numai cu tata!».
Tatăl reprezintă esența dezvoltării unui adolescent care înțelege că viața fără tata se desfășoară într-o obscuritate și un întuneric absolut. Tatăl este cel care susține cognitiv, emoțional, sută la sută psihologic, financiar, social și academic adolescentul, alături de mamă, bineînțeles. Ambii părinți au aceleași tipuri de atribuții”, a răspuns specialistul.
Cum să fii un tată bun: reguli clare și greșeli de evitat
Un tată bun trebuie să fie un prieten cu reguli clare, capabil să se adapteze la schimbările constante ale adolescentului. De asemenea, sunt anumite greșeli pe care un tată ar trebui să le evite, dacă vrea să aibă o bună comunicare cu adolescentul.
„Avem de-a face cu mai multe tipuri de tătici care greșesc. Avem așa: atitudinea trebuie să fie prietenească, dar inflexibilă. Un prieten mai mare, cu reguli. (…) Modul în care verbalizarea, alături de comportament, schimbările atitudinale în raport cu adolescentul… Adolescentul nu reprezintă decât uneori un foc de paie, alteori o structură de artificii.
Pentru fiecare element din personalitatea adolescentului avem câteva structuri elementare, atitudinale și comportamentale, decisive pentru interacțiunea cu el. Azi e un personaj, mâine e altul. Azi plouă, mâine ninge. Mâine e ploaie cu soare, iar poimâine e soare toată ziua. Noi trebuie să ne adaptăm. Nu putem să fim la fel. (…) Primul set de reguli: faci lucruri concrete, primești lucruri corecte.
Învață să vorbești cu fiul tău. Dacă ești tătic și ești un tătic implicat – nu bei, nu te droghezi, nu preacurvești, nu te uiți la filme deocheate, nu stai pe jocurile de rețea, nu vorbești cu duduile din spațiul virtual – ele jumătate îmbrăcate, tu jumătate dezbrăcat – și nu faci lucruri rele, atunci ai ce să vorbești cu fiul tău adolescent sau cu fiica ta adolescentă. Dacă le faci pe toate cele șapte, nu prea ai ce să vorbești cu copilul, că ești un model groaznic”, a mai spus Radu Leca.
