Subiect sensibil și mereu actual, trădarea în cuplu a fost analizată în detaliu într-o nouă ediție a emisiunii „Răspundem! Sâmbăta”.
Alături de moderatorul Dana Iancu, psihologii și invitații prezenți au discutat despre ce se întâmplă după infidelitate, cât adevăr poate duce un partener și dacă relațiile mai pot fi salvate.
Invitatul special, life coach-ul Ovidiu Yang, a descris impactul emoțional profund al unei trădări, subliniind că, dincolo de suferință, aceasta poate declanșa și un proces de transformare personală.
„După trădare, în primul rând, suferi. După care cauți să-ți liniștești mintea. Ea nu se va liniști în primă fază și cei mai mulți sunt confuzi”, a explicat Ovidiu Yang.
Acesta a punctat că momentul trădării creează o ruptură interioară profundă: „Se simte că o parte din tine nu mai există și poți să te duci inclusiv în sentimentul de nu sunt suficient de bun”.
Cu toate acestea, specialistul vede și o posibilă direcție pozitivă: „După trădare, de fapt și de drept, se întâmplă un lucru extraordinar de bun. Începe de multe ori o căutare, o regăsire de sine”.
Întrebat dacă o relație poate supraviețui unei trădări, Yang a fost rezervat: „În cele mai multe cazuri, după trădare, relația este foarte mult afectată sau se termină brusc sau se termină în timp”.
De partea cealaltă, psihologul Mihail Jeanu a atras atenția asupra responsabilității personale și a lipsei de evaluare în relații: „Testăm mai mult mașina decât partenerul. Mergem pe niște cuvinte și aparențe”.
Acesta susține că relațiile ar trebui reevaluate constant: „Orice relație se reevaluează la șase luni, prin întrebări, prin observații”.
Un punct de vedere ferm a venit din partea ultrapsihologului Radu Leca, care a mutat accentul de pe infidelitate pe lipsa sincerității: „Cea mai gravă formulă de trădare a cuplului este minciuna. De la cele mai mici elemente la cele mai mari”.
În opinia sa, percepția asupra infidelității s-a schimbat: „Sexul nu mai reprezintă, ca acum 20 de ani, elementul care distruge cuplul. Noțiunea de minciună este problematică”.
Mai mult, Leca a avertizat că trădarea nu este, de regulă, un act singular: „Când a trădat odată, trebuie să te aștepți că veți fi întotdeauna trei, patru sau cinci în relație”.
Discuția a ajuns inevitabil la ideea de compromis. Radu Leca a susținut că „repararea unui cuplu se realizează doar în ideea compromisului”, însă a nuanțat: „Dacă alegem un partener de top, compromisul nu va mai exista”.
În schimb, Ovidiu Yang a avertizat asupra pericolului de a accepta prea mult: „În niciun caz să nu facem abonament la suferință”.
Acesta a explicat că iertarea repetată poate deveni nocivă: „Iertatul ăsta mai mult de două ori pe aceeași faptă te poate duce într-o zonă de dizabilitate emoțională”.
Psihologul Mihail Jeanu a insistat pe importanța limitelor clare: „Trebuie să știi care sunt limitele tale. Nu ale mamei, nu ale altora. Ale tale”.
El a subliniat că lipsa transparenței încă de la început creează probleme pe termen lung: „Dacă partenerul spune ‘am niște treabă’ și nu este clar, deja apar problemele”.
Conceptul de sinceritate a fost completat de ideea de asumare: „Maturitatea înseamnă decizii asumate”.
Potrivit lui Ovidiu Yang, reconstrucția este posibilă, dar dificilă: „Se poate remedia prin recâștigarea încrederii și asta se face doar în timp”.
El a introdus conceptul de „moment T0”, adică reluarea relației pe baze noi: „Să se pună toate cărțile pe masă și să se repornească relația”.
Totuși, avertizează că trecutul nu dispare complet: „Nu dăm delete, lăsăm fișierul acolo și îl mai scoatem din când în când”.
Specialiștii sunt de acord că trădarea nu are o soluție universală. Totul depinde de limitele personale, de capacitatea de asumare și de dorința reală de reconstrucție.
„Trebuie să vedem ce e important pentru fiecare și dacă ne întâlnim acolo”, a concluzionat Ovidiu Yang.
În final, mesajul este clar: relațiile pot fi salvate, dar nu cu orice preț.