Într-o țară în care teatrul, filmul și educația duc lipă de finanțare, cultura este în pericol. Într-un interviu exclusiv DCNewsTV, după reprezantația „O scrisoare pierdută” de la Opera Română, actorul și omul de televiziune Valentin Teodosiu a identificat câteva dintre marile probleme ale teatrului românesc. El a amintit și de colegii lui, unii dintre cei mai mari actori de teatru și film pe care i-a dat țara.
„Nicăieri în lume, nici în Occident, nici în America, teatrul nu supraviețuiește nesubvenționat de metropolă sau de primării. Nu se poate face teatru altfel. Lumea nu poate să plătească 100 sau 200 de lei ca să vadă două mese și un scaun. Publicul vrea decoruri frumoase, costume frumoase, poezie, lumină. Dați poporului măcar această bucurie.
Eu am ieșit acum șase ani la pensie cu 2180 de lei, după 45 de ani de teatru, film, radio și televiziune. Acum am ajuns la 6000 și mi-au tras până la 5000 — CAS, CASMB și așa mai departe. Nu vor reuși să ne strivească.
Mai mare păcat este pentru acești tineri.Noi aveam posibilitatea să jucăm și în provincie. Eram repartizați, făceam trei ani în teatrele din provincie. Eu am avut noroc să nu fac acest stagiu. Am avut noroc să rămân în Nottara de la început. Asta a fost șansa mea: am debutat cu rol principal și la Casandra înaintea colegilor mei. A fost o serie mare, ultima dintre marile serii de actori: alături de mine erau Adrian Pintea, Marcel Iureș, Șerban Ionescu și multe, multe actrițe. Treizeci de actori am fost în trei clase, cu profesori precum Amza Pelea, Marin Moraru și Petrică Vasilescu.
Acum, dacă mă duc și stau pe treptele institutului, mă salută toți tinerii frumoși. Mă bucur că mă recunosc. Dar sunt ultimii profesori, acum sunt profesori doctori în actorie care nu s-au suit niciodată pe scenă și predau actorie. Ba chiar sunt doctori în actorie. Așa ceva nu se poate” a explicat Valentin Teodosiu.