Psihologul clinician Radu Leca avertizează că bolnavii psihici netratați pot deveni abuzatori, iar lipsa de supraveghere și tăcerea familiilor mențin fenomenul abuzului în societate.
"Copiii sunt protejați în interiorul familiei. Dar și acum, bănuiesc că părinții vor fi deranjați, însă acesta este adevărul: odată cu îndepărtarea familiei de religie, de autorități, de reguli, atât părinții, cât și copiii crescuți de aceștia se confruntă cu mari probleme legate de proiectarea viitorului și de capacitatea de a absorbi informația din exterior.
Aceste tipuri de familii, care creează probleme la nivel național, includ adesea bolnavi psihici care refuză tratamentul și rămân pradă instinctelor primare. Într-o astfel de situație, bolnavul psihic fixează atenția asupra celui mai apropiat suflet din universul său, iar uneori victima este un copil între 3 și 11 ani. Acesta cade pradă abuzului sexual comis de o persoană diagnosticată, dar netratată.
Așa se explică și cazurile apărute în anii 2009–2014 sau în 2020, când bolnavi psihici și-au ucis familia după ce i-au abuzat. Abuzatorul este o persoană bolnavă, care are nevoie de ajutor.
În urmă cu aproape șapte ani am formulat o afirmație care mi-a adus multe necazuri și pe care o repet acum: fiecare bolnav psihic periculos, diagnosticat cu schizofrenie, are nevoie de un control săptămânal din partea asistenței sociale, nu lunar. Lunar este mult prea rar. Știu că această soluție a părut dură sau cinică, dar dacă ne gândim că o persoană schizofrenică aflată într-un episod psihotic, care nu își ia medicația, poate ucide sau viola, atunci este necesar să privim problema cu seriozitate.
Când vorbim despre copii abuzați, vorbim și despre abuzatori. Abuzatorul nu este întotdeauna pedofil, iar pedofilii nu sunt mereu bolnavi psihic diagnosticați. Abuzatorul poate fi orice persoană, atâta timp cât are o boală psihică activă.
Această problemă există la nivel național de câteva sute de ani, încă din vremea domnitorilor, când boierii împroprietăriți primeau pământuri, păduri, ape și sate cu suflete. Atunci, boierii își alegeau oricând victimele, iar fetele din case erau adesea abuzate. Practica a rămas adânc înrădăcinată în sistemul nostru transgenerațional, mai ales în mediul rural, unde oamenii crescuți în muncă, violență și abuz, repetă aceleași tipare fără remușcări.
Conform rapoartelor naționale, victimele abuzurilor se împart în trei categorii: Copiii veniți în vizită la bunici din diverse colțuri ale țării, copiii săraci din sate, copiii din diaspora care vin să-și viziteze rudele.
Cât timp vor exista abuzatori, abuzurile vor continua, mai ales în lipsa pedepselor exemplare. Cât timp familiile nu își vor asculta copiii, tragediile se vor repeta. Copiii încearcă să spună adevărul, dar dacă adultul nu îi ascultă și nu le respectă binele superior, trauma se adâncește. Ani mai târziu, în terapie, copilul devenit adult va încerca să-și amintească abuzul, ceea ce îl va duce prin episoade de anxietate, depresie sau chiar episoade psihotice.
De aceea, stimați părinți, atunci când copilul dumneavoastră vine și spune: „Mami, mami, unchiul m-a atins!”, încercați să-l ascultați. Este un gest de bun-simț", a explicat Radu Leca.