Sâmbăta Mare este o zi profund simbolică, marcând finalul Săptămânii Patimilor și amintind de clipa în care trupul Mântuitorului a fost așezat în mormânt. Nu este o zi a veseliei, ci una a tăcerii și reculegerii. Este momentul în care credincioșii se pregătesc, atât trupește cât și sufletește, pentru bucuria Învierii.
În gospodării, ultimele pregătiri pentru masa pascală sunt făcute cu grijă, fiecare detaliu având o semnificație aparte. Este ziua în care se păstrează o liniște profundă – tradiția spune că până și îngerii își țin răsuflarea în așteptarea miracolului pascal. De aceea, distracțiile zgomotoase, muzica tare sau excesele nu își au locul. Este o zi a cumpătării, a echilibrului și a meditației.
Curățenia este permisă doar în prima parte a zilei, însă anumite activități – precum spălatul hainelor sau cusutul – sunt evitate, considerându-se că aduc ghinion și tulbură armonia familială. În schimb, este acceptat spălatul vaselor, deoarece este parte integrantă din pregătirea mesei pascale.
Tot astăzi se pregătesc hainele noi pentru Înviere, acestea simbolizând purificarea trupului și a sufletului. O veche credință spune că cine doarme în noaptea de Sâmbăta Mare își va pierde șansa de a-și vedea dorințele împlinite. Este noaptea în care cerurile se deschid, iar rugăciunile ajung direct la Dumnezeu. Din acest motiv, oamenii merg la biserică și își formulează în tăcere cele mai profunde dorințe.
În unele regiuni, oasele mielului sunt îngropate la rădăcina unui pom – adesea măr sau păr – pentru a aduce sănătate familiei în anul ce vine. De asemenea, se crede că, dacă te împiedici în drum spre slujbă, vei avea parte de un an dificil. Pentru a evita durerile de măsele, unii obișnuiesc să țină o bucată de fier între dinți în momentul în care bat clopotele de Înviere.