Frontieriştii devin parte a istoriei României, afirmă criticul literar Daniel Cristea-Enache. Acesta a explicat la ce face referire acest termen, dar şi de ce astăzi este complet ieşit din uz.
"Să explic pentru cei mai tineri ce înseamnă frontierist în limbajul ideologic al regimului trecut şi chiar cel juridic. Era o culpă, o mare vină, să vrei să pleci din România. O puteai face doar într-un mod pe care regimul îl considera fraudulos. Deşi era un drept trecut în Constituţie. Dorin Tudoran, cu Constituţia pe masă, spunea că apare dreptul de a călători. O puteai face doar cu paşaportul, iar miliţia îţi dădea paşaport doar în anumite condiţii. Practic, acest drept de a călători în afara României le-a fost refuzat celor mai mulţi români. Chiar şi în acel film, "Anul nou care n-a fost", un tânăr exact asta voia să facă, să treacă frontiera spre Yugoslavia. Care era un spaţiu mai liberal decât spaţiul românesc. De aceea mulţi români voiau să fugă pe acolo, nimeni nu voia să fugă spre Rusia. Cei prinşi erau imediat anchetaţi, unii torturaţi, aşa cum se întâmplă şi într-o carte non-ficţiune a lui Paul Goma, care este vecin, să zic aşa, tovarăş de tortură cu un tânăr frontierist torturat sălbatic de anchetatori. Paul Goma se înfricoşează de ce aude din camera alăturată. Acela este un frontierist, adică un tânăr care a încercat să treacă frontiera spre Yugoslavia şi a fost prins.
Şi într-un roman al lui Radu Pavel Gheo, de data asta ficţional, avem nişte personaje tinere, ca cele din film, care încearcă să treacă frontiera, sunt prinşi şi sunt şi ei batjocoriţi, torturaţi de către anchetatori. După intrarea noastră în Schengen, toată această traumă socială a românilor care voiau să călătorească şi o puteau face doar fugind din ţară devine parte a istoriei. Nu prea mai poate fi înţeleasă acum când treci prin vamă ca prin brânză", a declarat Daniel Cristea-Enache la Cultura pentru Toţi.