Discuția despre educația copiilor - între exigență exagerată și permisivitate fără limite - a fost adusă în prim-plan în cadrul emisiunii DC Edu de la DC News TV, moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan.
Invitatul celei mai recente ediții, prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară a analizat diverse stiluri de parenting, de la „mama-tigru” axată pe performanță și disciplină, până la „părintele elicopter” care își supraprotejează copilul, sau „mama-elefant” care oferă iubire și protecție fără a pune accent pe rezultate:
„Există mai multe stiluri de parenting, pornind de la «mama-tigru», care este pe sistemul «mai bine plângi acum decât să plângi mai târziu». În literatura de specialitate se vorbește cu prevalență despre mame. Într-o discuție inversă se vorbește și de «mama-elefant». Un specialist din India a venit și a spus că elefantul este iubitor, că își crește puiul până la adânci bătrâneți, așa că grija trebuie să fie pe primul loc, nu performanța.
Apoi a venit o jurnalistă americană care a spus că ea este «mama-leneș» pentru că nu are timp de copilul ei, iar când este acasă se uită la televizor. Există și părintele elicopter care planează asupra copilului, face toată treaba și nu-l lasă pe copil să se lovească de greutățile vieții și mai târziu va avea probleme. Sunt multe categorii de părinți”.
Pânișoară a subliniat că stilul de parenting pe care îl adoptăm este influențat de modul în care am fost crescuți și de propria noastră personalitate.
În același timp, a remarcat că în România nu există o cultură a parentingului și că, deși „să fii părinte este o meserie”, majoritatea părinților nu consideră necesară o educație formală în acest sens. El a subliniat importanța unei școli a părinților, unde aceștia să învețe cum să gestioneze diverse etape de dezvoltare ale copiilor lor, cum ar fi criza adolescenței, pentru a evita conflictele și a înțelege mai bine nevoile emoționale ale acestora.
Astfel, fiecare copil este diferit, iar părinții trebuie să învețe să-și adapteze stilul educativ pe măsură ce copiii cresc și se dezvoltă, asigurându-se că aceștia dobândesc independență și nu devin dependenți de familia lor chiar și la vârste adulte:
„Ce faci când copilul începe să se certe cu tine la adolescență? În loc să te enervezi trebuie să înțelegi că există o criză adolescentină și să înțelegi. Dacă nu se ceartă cu tine este o problemă pentru că nu se desprinde de tine, devine dependent de tine, și te trezești și la 40 de ani că stă acasă cu tine”.