Mariana Badea, profesoară de limba română la DCEdu, atrage atenția asupra celei mai mari lacune a elevilor: incapacitatea de a scrie și de a construi compuneri, o problemă amplificată de lipsa lecturii, dispariția tezelor și schimbările din sistemul de învățământ
„Cea mai gravă lacună a lor este în scris. Așa că să nu vă mire că la evaluarea națională, vorbind de copiii care sunt încă mici și nu au anvergura celor mai mari, care poate nu mai dau importanță, nu pot să facă o compunere în cadrul acestui examen. Sunt două-trei subiecte unde trebuie să creeze ceva, dar nu sunt în stare decât foarte puțin. Asta înseamnă și lipsa lecturii. Se explică și prin asta, dar și prin faptul că eu mai am o suferință: au dispărut tezele.
Știți că era o emulație în școală. Când aveam teză la română, ne pregăteam o săptămână. Acum, dacă nici nu mai sunt aceste module, care durează puțin… o lună și ceva și apoi vacanță.
Eu cred că are implicare școala. Dacă te duci la școală și trebuie să răspunzi unei solicitări de a povesti ceva, de a reda ceva dintr-o operă literară, eu vă spun cum făceam. Eu mergeam la clasă, cu catalogul și opera. Așa intram. În clasă, fiecare elev avea opera pe bancă. Scurt. Era și semnată, ca să nu o iei de la vecin, de la bibliotecă, de la altă clasă, doar pentru că „am româna” și nu am cartea. Nu!
Și am făcut un calcul, să știți: 22-24 de cărți de literatură în patru ani de liceu. Ce e mult? Dacă ești român, citeai pentru că erai obligat. De unde reiese trăsătura? Puneau post-ituri colorate, le plăceau, să știți. Mai subliniau, pentru că era cartea lor. Subliniau în ea. Eu te oblig să iei bacalaureatul cu nota mare. Vrei, nu vrei, vei lua nota mare la română la bacalaureat”, a explicat Mariana Badea la DCEdu.
