Deși România are o legislație clară privind animalele fără stăpân, aplicarea deficitară a acesteia perpetuează problema câinilor comunitari. Medicul veterinar Mircea Ștefanache atrage atenția că majoritatea acestor câini provin din gospodăriile oamenilor și trăiesc în proximitatea comunităților, atrași de sursele de hrană oferite, direct sau indirect, de oameni.
„Din păcate, ne învârtim într-un cerc vicios. Deși, așa cum ați specificat, avem o legislație, din punctul meu de vedere, o legislație bună, ea nu este aplicată așa cum ar trebui.
Câinii, așa-zișii câini fără stăpân, provin din gospodăriile noastre, din curțile noastre, că nu pică din cer. Există și situații unde, într-adevăr, avem de-a face cu câini sălbătici, deci câteva generații de câini care s-au adaptat, de exemplu, la viața în pădure și se organizează ca și lupii.
Am întâlnit situații de genul ăsta în zona Caraș-Severin, Oravița-Anina, unde existau și acești câini care trăiau exclusiv în pădure. Să spunem că sunt niște câini fără stăpân, dar în rest, nu prea. Și cei de acolo proveniți, evident, tot din curțile oamenilor, dar s-au depărtat de mediul antropic și au reușit să se adapteze într-un alt mediu.
Dar acestea sunt cazuri extrem de rare. Așa-zișii câini fără stăpân trăiesc, în general, în sau pe lângă comunități, foarte aproape de comunități. Marea majoritate a haitelor de câini au un protector. Cineva le hrănește. Câinele nu stă unde nu are resurse de hrană. Dacă nu are resurse, se mută, își găsește un alt loc”, a explicat medicul veterinar Mircea Ștefanache.
Problemele din punct de vedere al capturării.
„Ați menționat hingherii fără facultate. Suntem oameni și noi, cei cu o facultate, și cei fără o facultate, dar care se dedică acestei cauze. Și am întâlnit, și la Sectorul 1, și la ASPA, și în cadrul Consiliului Județean, oameni dedicați și care își doresc să schimbe ceva.
Legat de skill-urile fiecăruia, aici nu putem. Eu nu sunt în stare să fac ce poate să facă un om care prinde câinii de la Sectorul 1 sau de la ASPA. Nu sunt în stare să mânesc o cross. Ea este o unealtă. Dacă este folosită bine, dacă este folosită cum trebuie, își face treaba. E drept, nu în mod dramatic, cum vedem imagini cu câinii plini de sânge.
Ea ar trebui folosită doar ca să direcționezi câinele către o cușcă, către un spațiu unde să fie în siguranță. Ce ar trebui făcut? Cred că ar trebui făcute mai multe traininguri în acest sens și cred că ar trebui pus accentul pe modificarea modului în care se merge în teren. Toată lumea ar trebui să știe ce se întâmplă acolo, nu să ne ascundem.
Deci, am venit aici să ajutăm câinii. Întotdeauna, când mă duc în teren, mă întâlnesc cu două situații. Sunt oameni care spun: „Oh, ce bine că ați venit să-i luați, nu-i mai aduceți înapoi!” Chestie pe care eu, din fericire, nu sunt obligat să o fac. Sau oameni care nu știu ce se întâmplă: „Cum, domne, ați venit să-mi luați câinii? Legitimați-vă! Arătați-mi cine sunteți! Cum să-mi luați câinii?”
A fost o chestie haioasă în Medgidia, când am tranchilizat un câine pe stradă, și un copil de 7-8 ani a ieșit dintr-un garaj cu o coadă de mătură, alergând după mine: „Au venit hingherii să ne ia câinii!”. Am înțeles, până la urmă, că nu era vorba despre asta”, a spus Mircea Ștefanache.
