Prof. dr. Adela Magdalena Ciobanu explică diferențele esențiale dintre anxietate și depresie, subliniind că anxietatea este o teamă persistentă care poate apărea independent, dar și ca simptom asociat depresiei.

Ea atrage atenția asupra faptului că anxietatea netratată corect poate agrava starea pacientului, mai ales în cazurile de boli grave, iar tratamentul eficient necesită o combinație atentă între psihoterapie și medicație specifică, antidepresivele fiind esențiale în gestionarea anxietății severe și a atacurilor de panică.

„Anxietatea înseamnă teamă, e o frică. Persoana are o frică. Nu e musai să ajungă să aibă sentimentul de tristețe, de anhedonie – cum o numim noi – acel sentiment în care nu mai are plăcere pentru absolut nimic.

Ceea ce-i plăcea anterior – să vadă un meci de fotbal, să se plimbe în parc sau alte activități care îi făceau plăcere – dispare. Acestea sunt elemente specifice depresiei, în care nu mai are poftă de mâncare, de viață.

În anxietate, persoana are o frică, dar anxietatea se poate adăuga ca simptomatologie unui episod depresiv.
Totuși, o mare parte din populație, cum spuneam și în deschiderea emisiunii, suferă de anxietate. Se pare că sunt 60 de milioane de persoane afectate, comparativ cu 30 de milioane care suferă de depresie. Deci s-ar putea ca procentul celor care asociază anxietate unei boli oncologice să fie dublu. Și cred că este dublu față de depresie, depresia fiind mult mai gravă.

Această anxietate, la rândul ei, joacă un rol. Pentru că, într-un fel tratezi o persoană anxioasă, și într-altfel tratezi o persoană care nu are anxietate.

Un anxios se uită de zece ori în prospectul unui medicament, își face o mie de gânduri, are frică de moarte, începe să-și inducă ideea că poate, dacă ia medicamentul, își face mai mult rău. Poate ajunge, realmente, la un efect nedorit: renunță la medicație, se duce spre tratamente naturiste – ceea ce nu este un lucru bun. Acestea trebuie să fie complementare tratamentului oferit de oncolog, nu înlocuitoare.

Anxietatea este, să zic așa, un preambul, o poartă de trecere către depresie. Când depresia și anxietatea se asociază, lucrurile sunt mult mai complicate. Prognosticul devine și mai nefavorabil decât în cazul depresiei singure. Când este vorba de o depresie cu elemente anxioase, aceasta devine mult mai severă și răspunde mai greu la tratament.

Anxietatea, într-adevăr, ar trebui rezolvată tot prin psihoterapie. Dar, în același timp, se apelează la medicamente anxiolitice, auzim des despre ele, pentru că populația este stresată, sub presiune și poate suferi de aceste stări anxioase.
Atacurile de panică sunt în creștere. Vreau să vă spun că benzodiazepinele nu se pot administra mai mult de 10-14 zile.

Pe lângă psihoterapie, trebuie găsite și alte medicamente eficiente, deoarece aceste anxiolitice tratează doar anxietatea de moment.
Benzodiazepinele pe care le avem acum ca arme împotriva anxietății dau dependență.

De fapt, tot antidepresivele sunt baza în tratamentul unei anxietăți severe, fie că vorbim de atacuri de panică, anxietate generalizată, fobii etc. Uneori, acestea se asociază și cu timostabilizatoare.

Ne întoarcem, astfel, la aceste antidepresive, cu mecanismele de acțiune despre care am vorbit. Pentru că anxioliticul își face efectul pe moment, dar nu tratează boala de fond.”, a spus Prof. dr. Adela Magdalena Ciobanu.