Trecutul revine să-l bântuie pe Crin Antonescu. Fostul lider liberal se află în centrul unui nou scandal, după ce au ieșit la iveală detalii despre o întâlnire cu Securitatea. Deși susține că a fost vorba de o singură convocare și că nu a oferit informații compromițătoare, acuzațiile și comentariile analiștilor continuă să alimenteze controversele.
„Eu, tot ce pot să spun este ce am spus și am arătat: că a fost singura mea întâlnire — să spun așa — cu Securitatea. O întâlnire nu la inițiativa mea, ci am fost convocat. Declarația am produs-o, contextul s-a arătat.
Poate că ar mai fi de comentat, pentru că am văzut tot felul de analiști care încearcă să aprofundeze textul și spun: „Dom’le, dar în ultima frază, de ce a spus că poate avea o influență pozitivă asupra omului” și nu știu ce. Probabil că astfel de lucruri sau astfel de comentarii pot fi făcute sincer doar de oamenii care nu cunosc perioada. Omul ăsta era prietenul nostru — al meu și al încă 2–3 oameni. Al meu cel mai bun. Fusese prins la tentativa de emigrare. El avea viză pentru Bulgaria. În Bulgaria a încercat pe aeroport să ia un avion spre Viena.
L-au prins, l-au dus în țară. El era în situația în care putea fi trimis în penal și băgat în pușcărie, pe baza legii, pentru că era o tentativă frauduloasă de trecere a frontierei. Securitatea l-a ales, din motive care îmi scapă. La vremea respectivă, Ceaușescu voia să aibă mai puține cazuri de raportat privind deținuții pe astfel de spețe. Nu știu exact.
Dar cert este că noi încercam să facem în așa fel încât să-l protejăm pe prietenul nostru și să spunem: „Da, domnule, lasă că o să vorbim și noi cu el, o să fie bine…” Atâta tot. Nu era nicio informație acolo. Toate informațiile din acea declarație sunt informații pe care le știam de la el și pe care le declarase și el. Și, pe scurt, asta a fost tot.
Am scos hârtia, am arătat-o. Că a urmat — și nu contenește — o serie de calomnii și de afirmații absolut fără niciun fel de indiciu, nu are niciun rost. E campanie electorală.
Campanie electorală sau nu, asta a fost. De ce a început CNSAS-ul să spună că nu știu ce notă de constatare? Nota aceea, eu am văzut-o. Nu am voie să o copiez, dar am văzut-o și vă și spun ce e în ea.
Nu-i nimic. Sunt niște marcaje, să spunem așa, birocratice, procedurale: „Nu avem alte documente legate de persoana respectivă”, „Asta face parte din dosarul cutare și cutare”, adică al omului aceluia. Nu-i nimic în plus. Nu pot eu să le public documentele, să explic de ce nu publică ei documentul care mă privea.
Singurul lucru interesant în raport cu persoana mea e acolo. Și, de altfel, există și declarația omului respectiv, care spune clar: „Eu mi-am pregătit un an de zile fuga. Ăsta a fost singurul om — adică eu — care a știut, pentru că l-am rugat să-mi anunțe părinții, pentru că aveam nevoie de o persoană de maximă încredere. Și este evident că, dacă m-ar fi turnat, mă prindeau ăia. Îmi schimba viața.” Omul ăla a fugit, iar eu l-am tăinuit, ca să spun așa, și mă bucur că a reușit.”, a explicat Crin Antonescu.
