Problemele alimentare ale adolescenților pornesc adesea din presiuni externe și se agravează atunci când sunt tratate superficial, cu diete restrictive în loc de sprijin emoțional, avertizează medicul nutriționist Oana Ciuhureanu.
Cu ce se luptă pacienții?
„Cu poftă și cu ideea de a renunța. La un moment dat, simte că nu mai poate, simte să renunțe. Aici intervine psihologul și nutriționistul. Un pacient cu probleme de greutate are nevoie de susținere psihologică și de convingerea că nu este singur. De foarte multe ori, psihologia, pot să afirm, ajută mai mult decât nutriția propriu-zisă, mai ales atunci când vorbim de mâncatul emoțional. Pentru că, în astfel de cazuri, hrănim niște emoții, iar atunci psihologia are un impact major.”, a explicat Oana Ciuhureanu, medic nutriționist.
Dietele ajută?
„Nu aș recomanda folosirea cuvântului „dietă”. Acesta îi imprimă pacientului ideea că e ceva temporar, iar noi nu trebuie să mergem pe această direcție. Recomandat este un „stil de viață”, pentru că, dacă îi lăsăm impresia că este doar pentru o perioadă, pacientul va gândi: „Pot acum, mă țin, e totul ok”, dar apoi urmează refuzul și revenirea la vechile obiceiuri. Are tendința să mănânce compulsiv imediat ce „a terminat dieta”.
Tot mai des întâlnesc această situație la copii. Părinții, mai ales în cazul adolescenților care trec prin schimbări hormonale, le impun o dietă. Uneori chiar merg la mai mulți nutriționiști. Iar acel copil ajunge stresat de ideea că trebuie să țină o dietă doar pentru că mamei sau tatălui nu îi place cum arată și vrea să slăbească. Dar copilul nu înțelege despre ce este vorba.
Mă bucur că ai adus în discuție acest subiect. În ultima perioadă lucrez cu foarte mulți adolescenți și da, este o problemă reală. Trebuie să înțelegem că ei sunt în creștere și au nevoie nu de diete restrictive, ci de stiluri de viață adaptate. Acestea trebuie construite în funcție de necesarul caloric, de activitatea fizică și, bineînțeles, de preferințele lor.
În cazul adolescenților, este esențială relația pe care o dezvoltă cu mâncarea. Este relația pe care o vor duce cu ei toată viața. Dacă îl învățăm că „mănânci tot din farfurie și primești desert”, el va căuta toată viața să se recompenseze cu ceva dulce când face un lucru bun.
Aș mai pune accent și pe influența mass-mediei. Cele mai mari probleme alimentare, precum anorexia și bulimia, apar în adolescență. Adolescenții se compară constant, iar rețelele sociale au un impact negativ. Pe internet, toți ne arătăm viața și trupul „perfect”. Din păcate, există tot felul de filtre și standarde nerealiste. Adolescenții vin la cabinet cu poze cu manechine sau influenceri și îmi spun că așa vor să arate. Dar acest lucru nu este deloc sănătos.
Părinții au un rol crucial în educația alimentară a adolescentului. Nutriția și obiceiurile alimentare se învață în familie. Copilul imită ce vede acasă. Dacă nu a gustat alimente nocive și nu le cunoaște gustul, nu va avea tendința să le mănânce compulsiv nici când va fi în colectivitate.”, a spus Oana Ciuhureanu, medic nutriționist.
