Adina Crișan a explicat strategiile energetice diferite ale Franței și Germaniei, subliniind că moștenirea nucleară a Franței, promovată de Charles de Gaulle, a fost un pilon al independenței sale, în timp ce Germania, influențată de Ostpolitik Ul lui Willy Brandt, a ales dependența de gazul rusesc.
„Franța are o moștenire istorică din perioada generalului Charles de Gaulle, care a avut o viziune asupra atomului, deci a energiei nucleare, ca o sursă de independență și autonomie. Germania a dezvoltat, încă din anii ’70, o altă politică, o politică pe care a creat-o Willy Brandt, primar al Berlinului și primul cancelar social-democrat al Germaniei, care avea un vis: să facă același lucru cu Rusia, cu URSS-ul de pe vremea respectivă, ca și predecesorul său creștin-democrat, Konrad Adenauer, cu Franța.
Franța și Germania au fost inamici, s-a creat reconcilierea în cadrul proiectului european, iar Willy Brandt voia să facă o reconciliere prin relații economice cu URSS-ul. Și atunci s-a creat Ostpolitik-ul și legăturile energetice dintre Rusia și țările din vestul Europei, deci Germania, Austria…
Aveți dreptate să spuneți că dezvoltarea energiei nucleare e dependentă de alegerile naționale. Așa spune și tratatul european. Fiecare țară poate să adopte sau nu energia nucleară la nivel european. Există un tratat nuclear, dar fără atom.
Din punct de vedere istoric, Germania are o relație complicată cu energia nucleară. De ce? Vine dintr-o explicație, dintr-o frică asupra securității utilizării centralelor nucleare și asupra tratamentului deșeurilor nucleare. Dacă se întâmplă un accident, ce mai contează că Germania nu are centrale nucleare? Este influențată.
Iar, cum ziceam, Germania are o traiectorie destul de interesantă, pentru că Angela Merkel, în primul său mandat, a decis ca centralele nucleare existente să funcționeze mai mult. O centrală nucleară poate dura în jur de 40 de ani, după care trebuie luată o decizie privind prelungirea duratei sale de viață.
Până la urmă, după Fukushima, Merkel a decis să iasă din energia nucleară. A fost o decizie unilaterală a Germaniei. Și această energie nucleară, până la urmă, a fost înlocuită parțial cu energie regenerabilă, dar și cu mult gaz rusesc, care, cum ați spus, era foarte ieftin în acea perioadă.”, a spus Adina Crișan, la Anti Mit.