Poetul Grigore Vieru (1935 – 2009) a fost comemorat, la 90 de ani de la naștere, de realizatorii emisiunii Cultura pentru toți de la DC News și DC News TV.

Daniel Cristea-Enache, unul dintre cei mai importanți critici literari români, l-a portretizat, în dialog cu scriitorul Flaviu George Predescu, pe Grigore Vieru drept un poet al tinereții perpetue, al sensibilității profunde și al identității naționale.

Grigore Vieru (14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009), fotografie din anii 1960

Criticul literar a subliniat prospețimea constantă a versurilor poetului Grigore Vieru, remarcabilă chiar și la decenii după publicarea lucrărilor sale.

„Aș spune că e o poză foarte frumoasă, foarte sugestivă și de ținerețe perpetuă. Este o tinerețe a creației poetice, a poeziei. Scriitorii importanți, marii scriitori au această particularitate. Îmbătrânesc unii dintre ei, sunt longevivi, iar alții mor în accidente sau din alte motive, boli… Dar literatura, arta lor rămâne mereu tânără și am în față o antologie care cuprinde întreaga poezie a lui Grigore Vieru.

Am observat, recitind poeme din această antologie realizată de Daniel Corbu și apărută la Editura Princeps Edit, cât de tinere – în sensul acestei perenități artistice – sunt poemele lui Grigore Vieru, scrise și publicate în ’68, în anii ’70, în anii ’80… Cum această creație artistică are puterea de a avea mereu prospețime, de a se înfățișa mereu tânără ca într-un basm, în fața generațiilor succesive de cititori.” – Daniel Cristea-Enache.

Grigore Vieru, o personalitate prețuită enorm în Republica Moldova

Daniel Cristea-Enache a mai punctat anvergura poetului Grigore Vieru în Republica Moldova, scriitor considerat un adevărat fenomen identitar și național.

Totodată, acesta a menționat că, pentru a marca împlinirea a 90 de ani de la nașterea poetului, în Republica Moldova au fost organizate numeroase evenimente comemorative.

„În Republica Moldova, firește, Grigore Vieru este idolatrizat de toată suflarea moldovenească, de la copii de grădiniță – pentru că, așa cum se știe, Grigore Vieru a scris și versuri pentru copii, literatură pentru copii, și până la cei mai vârstnici cititori. Învățătorii, profesorii, criticii și istoricii literari, care de obicei sunt mai reci, editorii… absolut toată lumea se împărtășește din poezia lui Grigore Vieru!

Este un fenomen identitar și național, cam așa cum este Octavian Goga pentru ardeleni și cum este Mihai Eminescu pentru toți românii din toate regiunile istorice românești, Iar aniversarea, comemorarea lui, 90 ani de la naștere a reprezentat în Republica Moldova (un prilej) pentru foarte multe manifestări dedicate acestei borne simbolice.

Am participat la una dintre ele, pe cale virtuală, la Universitatea „Ion Creangă” din Chișinău. A fost o manifestare foarte frumoasă. Am fost invitat să țin o comunicare despre poezia lui Grigore Vieru și acolo au participat, pe lângă profesorii și studenții și masteranzii de la universitate, doi scriitori importanți din spațiul basarabean de astăzi, din literatura contemporană. Este vorba despre Claudia Partole și Iulian Filip, care au istorisit și povești personale, pentru că l-au cunoscut pe Grigore Vieru… Ce impresii, ce amintiri le-a lăsat ca om acest scriitor atât de important, unor colegi de-ai lui de breaslă.

(…) În timp ce în multe jurnale ale autorilor români (se regăsesc pasaje) în care se văicăresc, au o viziune nombrilistă asupra existenței, se pun mereu pe ei în centrul tuturor preocupărilor, sunt înclinați spre criticarea celorlalți, spre denunțarea păcatelor altora și niciodată spre bârna din ochiul propriu, la Grigore Vieru avem o situație la antipod – un poet care și-a pus între paranteze propria personalitate pentru a fi o cutie de rezonanță a întregului neam basarabean.

De aceea îl și iubesc basarabenii foarte mult! Fiindcă el le-a oferit foarte mult, a exprimat în poezia lui foarte multe dintre aceste elemente și componente ale sufletului și ale spiritului basarabean”, a conchis criticul literar.

Onomastică

de Grigore Vieru

Veniseră oaspeţii toţi.
În jurul mesei
Ne-nghesuiserăm
Să mai facem un loc
Între mine şi tine.
Tu mereu ţineai capul
Spre umărul meu aplecat
Şi părul tău lung volurat
Curgea negru-ntre noi
Asemeni unei cascade.
Şi nu mai era loc
Pentru mama,
Nu mai era loc.