Materialele antiderapante aplicate pe drumuri îmbunătățesc siguranța traficului auto, prevenind alunecările în condiții de vreme nefavorabilă. Totuși, ele devin un adevărat pericol în anumite circumstanțe.
În ultima ediție a emisiunii DC Conducem de la DC News și DC News TV, Titi Aur, instructor de conducere defensivă, a explicat cazurile în care materialul antiderapant poate deveni un pericol pentru conducătorii auto.
În dialog cu jurnalistul Florin Răvdan, Titi Aur a spus că materialul antiderapant care a rămas pe asfalt – fie el umed, fie uscat – în lipsa gheții, poleiului sau a zăpezii, devine foarte alunecos. Astfel, un conducător auto poate pierde controlul mașinii, dacă nu ține cont de conduita preventivă.
„Materialul antiderapant devine derapant după ce nu mai e gheața, zăpada, poleiul. Atunci când pui nisip – nisip cu sare, nisip simplu sau ce material antiderapant se pune – când îl pui pe gheață, polei, te ajută și ai aderență mai bună decât pe gheața, zăpada, poleiul dinainte.
Dar când s-a topit și tu mergi pe asfaltul ud sau uscat și intri în zona unde a rămas material antiderapant, unde a rămas nisip pe asfalt, e foarte alunecos. Haideți să ne imaginăm ce înseamnă nisipul pe asfalt! Ca și pietrișul, dar pe el îl găsești mai rar pe asfalt.
Nisipul înseamnă niște biluțe foarte, foarte mici. Și atunci, anvelopa, în loc să calce pe asfalt, se ridică pe stratul de nisip ca și cum ar face acvaplanare. Și în momentul acela ai aderență doar când mergi pe stratul acela de nisip.” – Titi Aur
Diferența între aderența pe drumuri de pământ și asfalt acoperit cu nisip
Titi Aur a mai explicat diferența dintre aderența cauciucului pe un drum de pământ cu nisip și cea prezentă pe un asfalt acoperit cu nisip. Acesta a subliniat că, pe pământ, anvelopa se agață mai bine datorită crampoanelor, în timp ce pe asfalt, nisipul rupe aderența.
„Mai mult, aderența cauciucului, pe nisip – pe plajă sau pe un drum de pământ cu nisip, să zic – este mult mai bună decât cea pe care o ai când mergi pe asfalt cu nisip.
De ce? Pentru că într-un pământ, într-un pietriș, anvelopa se afundă puțin. Crampoanele acelui cauciuc intră în acel material, mai ales dacă e nisip. Alunecă, dar se și agață în același timp. Scurmă cumva.
Ei bine, când stratul de nisip e pe asfalt, iar jos e tare, ai acel strat care înseamnă exact un strat de bile… înseamnă ruperea aderenței! Când mai ai și urme (n.r. pe asfalt), este și mai periculos! Pentru că mergi pe urme, ai încredere, și când ai ieșit puțin de pe urme sau când nisipul respectiv a acoperit și urmele, îți rupe anderența!”, a mai adăugat Titi Aur.
Pașii de urmat în condițiile expunerii la un asfalt acoperit cu material antiderapant
Titi Aur a explicat controlul derapajului în trei etape: anticiparea (identificarea unui asfalt alunecos), inițierea derapajului (simțirea momentului în care mașina începe să alunece) și recuperarea (controlul deplin al mașinii în faza de pilotaj). Primele două etape sunt esențiale și accesibile oricărui șofer, mai spune Titi Aur, în timp ce a treia fază este mult mai dificilă.
„De aici încolo, ar trebui să știi să controlezi derapajul. Controlul derapajului în circulație are două etape – sau trei, aș putea spune – prima și cea mai importantă este anticiparea; să nu ajung acolo. Ce înseamnă? Văd unde sunt, pe un asflat murdar. Văd că sunt pe acea mâzgă. Care poate fi mai udă, mai uscată, poate fi noroi, nisip. Și atunci micșorez viteza, o adaptez în așa fel încât să nu alunec.
Etapa a II-a, după partea de anticipare, este prima inițiere: când pleacă mașina foarte, foarte puțin. Să simt când pleacă puțin. Ca să simt asta, trebuie să fiu atent, în poziția corectă în scaun, bine ancorat… Mașina se simte cu fundul, nu cu ochiul, nu cu urechea. Ci cu pipăitul! Dintre cele cinci simțuri pe care le avem, nu-i văzul, nu-i auzul, nu-i mirosul, nu-i gustul! E pipăitul! Dacă nu pipăi cu mâna, pipăi cu spatele. Așa se simte mașina.
Iar când mașina pleacă puțin, eu ar trebui să fiu în scaun bine ancorat, bine pus, cu centură. Și simt asta și sunt atent la asta. Dacă în primă fază, reușesc să controlez derapajul, atunci este foarte ușor.
Faza a treia e cea mai grea. Când mașina a plecat din derapaj și acolo am intrat înspre pilotaj. Nu numai conducere sportivă, înspre pilotaj. Dacă am scăpat mașina de sub control și pleacă, din momentul acela trebuie să știu ca am tracțiune față, ca am tracțiune spate, cât contravirez, cât accelerez… Cum fac să n-o scap în partea cealaltă… Acolo am intrat în faza grea!
Dar primele două faze stau la îndemâna oricărui șofer. Anticiparea, cel mai mult. Și prima fază, să pot să controlez foarte puțin – dacă știu cum și ce trebuie să fac. Pentru că orice derapaj începe cu un derapaj mic.”, a conchis Titi Aur.
