Reforma învățământului superior din România continuă să fie un subiect de controversă, fiecare guvern încercând să lase o amprentă asupra sistemului educațional. De această dată, noile criterii pentru abilitarea profesorilor coordonatori de doctorat au atras atenția profesorului emerit Mihai Coman, fondator al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București.
Mihai Coman analizează modul în care standardele stabilite de CNATDCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare) și ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior) influențează viitorul academic al doctoratelor din România.
Reforma „perpetuă” a învățământului superior
Profesorul Mihai Coman descrie schimbările frecvente din sistemul educațional ca pe un ciclu nesfârșit, care reapare la fiecare nou mandat ministerial.
„Problema asta a reformei învățământului este ca un fel de pojar, pe care însă nu-l faci o dată și pe urmă toată viața ai scăpat, ci pe care-l faci așa, din doi în doi ani, să zicem, din ministru în ministru. S-au perindat aici miniștri mai rău ca vedetele pe covorul roșu de la Oscar”, afirmă Coman, criticând lipsa de coerență a strategiilor adoptate de-a lungul timpului.
Despre actualul ministru al Educației, Daniel David, profesorul Coman are o părere moderată, considerând că deși este un ministru, acesta trebuie să gestioneze un sistem deja reglementat de predecesorii săi. Având în vedere politicile educaționale deja implementate și la noile măsuri propuse de ARACIS și CNATDCU, Coman spune că „A moștenit, cadou în brațe, tava cu meniul deja făcut”.
Cum devii conducător de doctorat cu un singur articol
Una dintre cele mai controversate modificări în procesul de abilitare a profesorilor coordonatori de doctorat se referă la relaxarea criteriilor academice. Dacă anterior existau cerințe mai stricte, noile reglementări permit unui candidat să se abiliteze chiar și dacă majoritatea activității sale științifice nu are legătură directă cu domeniul respectiv.
„CNATDCU a afișat o listă cu criteriile cerute. Criteriile presupuneau ca pentru fiecare domeniu să fixeze un nucleu de discipline care sunt specifice acelui domeniu. Cum ar fi un nucleu în științele comunicării, în sociologie, altul, în administrație etc. În acest proces, colegii din țară, când au fost afișate prima dată, au făcut foarte multe observații critice și chiar au contestat. Și colegii mei din comisie care erau în științele comunicării foarte impresionați de acest lucru, au început să ușureze. Ca atunci când ești într-un balon și tot ușurezi ca să te duci tot mai sus. Ce înseamnă asta?”, spune profesorul Mihai Coman.
Impactul noilor reglementări
Criticii acestei măsuri avertizează că relaxarea standardelor poate duce la scăderea calității doctoratelor din România, crescând riscul proliferării unor conducători de doctorat fără o bază solidă în domeniul lor de abilitare.
În cazul științelor comunicării, noile standarde presupun ca doar 25% din activitatea științifică a unui profesor să fie legată de acest domeniu pentru a putea fi abilitabil. Concret, dacă un profesor a publicat zece articole și cărți, este suficient ca unul dintre ele să fie legat, fie și tangențial, de comunicare, pentru a putea deveni coordonator de doctorate în acest domeniu.
„Asta ar însemna, după mine, că dacă un personaj a scris zece articole și capitole de cărți, dacă are unul singur despre comunicarea furnicilor sau despre politică și televiziune, el se abilitează și poate să conducă doctorat în științele comunicării. Deși opera lui poate să fie foarte departe. Și de aici sigur, probabil că vor înflori doctoratele și conducătorii de doctorat pentru că condițiile astea sunt absolut incredibile”, avertizează Mihai Coman.
