În cadrul emisiunii Ultrapsihologie difuzată pe DC News TV și moderată de Ramona A. Dumitru, psihologul Radu Leca a discutat despre temerile frecvente ale adolescenților, în special cele legate de performanța academică și impactul divorțului părinților asupra vieții lor.
Analiza sa a adus în lumină modul în care aceste temeri sunt adesea influențate de mediul familial și social și nu reflectă neapărat realitățile obiective ale tinerilor.
Frica de eșec academic
Una dintre cele mai mari temeri pe care Radu Leca le-a identificat la adolescenții care ajung la el este frica de eșec academic. Aceasta este o preocupare majoră pentru mulți tineri, care se întreabă adesea „Ce o să fac dacă nu reușesc?”.
Psihologul Leca a explicat că aceste temeri sunt adesea amplificate de discuțiile și atitudinile părinților. Adolescenții aud de la părinți sau în prezența lor remarci legate de cum un eveniment precum divorțul poate afecta negativ performanța școlară.
„Stai un pic, ce legătură are divorțul tatălui și al mamei tale cu activitatea ta?”, a întrebat Leca, subliniind că aceste temeri nu sunt inițial ale copiilor, ci sunt preluate din mediul familial.
Impactul divorțului părinților
Divorțul părinților este un alt factor care provoacă anxietate în rândul adolescenților. Frica de a nu se mai integra la școală sau de a fi judecați de colegi este frecventă.
„Dacă eu la școală n-o să mă mai integrez fiindcă a divorța tata de mama?” este o întrebare comună pe care adolescenții o adresează. Leca a subliniat că această teamă este alimentată de părinți:
„Dacă o auzi pe mama că-ți spune sau că vorbește cu cineva sau tata că ți-a spus sau a vorbit cu cineva, în prezența ta, despre cum tu vei scădea din punct de vedere al prestației academice în urma divorțului, asta este o temere a lor, nu e o temere a ta”, a subliniat psihologul.
Percepția socială și grupurile de prieteni
Adolescenții sunt, de asemenea, preocupați de modul în care vor fi percepuți de colegi și prieteni în urma unui divorț familial. Frica de a fi ridiculizați sau marginalizați de către colegi este reală.
„Dacă vor râde ceilalți copii?” este o întrebare pe care mulți și-o pun. Radu Leca a explicat că aceste temeri sunt adesea nefondate, deoarece mulți dintre colegi se confruntă cu situații similare.
„În grupul tău de copii din care tu faci parte, de adolescenți, de tovarăși de-ai tăi, nu mai sunt copii care au părinți divorțați?”, întreabă el, subliniind că astfel de situații sunt comune și că nu ar trebui să fie o sursă de rușine sau frică.
Distincția între temeri reale și imaginare
Radu Leca a evidențiat că multe dintre temerile adolescenților nu sunt reale, ci sunt rezultatul influențelor externe.
„În mod repetitiv, copilul vine astfel cu o gamă largă de temeri care nici măcar nu sunt ale lui”, a explicat el, subliniind importanța de a ajuta tinerii să facă distincția între temerile reale și cele imaginare.
