Într-un interviu acordat DC News, Steve Bonica, românul cu o experiență de peste patru decenii în Statele Unite, împărtășește o poveste captivantă despre drumul său tumultuos către visul american. Originea aventurii sale se regăsește în anii ’60, atunci când verișorii săi au fugit dincolo de granițe, deschizând poarta spre o nouă viață în America. Cu răbdare și perseverență, familia Bonica a depus eforturi considerabile pentru a obține aprobarea emigrării legale în ’82, renunțând în schimb la cetățenia română și plătind un preț financiar și emoțional substanțial.
“Cum ați ajuns în Statele Unite? Am specificat eu că sunteți deja de 40 de ani acolo, dar care este povestea dvs.? Cum ați ajuns acolo?” a întrebat Bogdan Bolojan.
“Totul a început cu verișorii mei care au fugit peste graniță la sfârșitul anilor ’60. Au ajuns apoi în Statele Unite și și-au adus părinții, mama lor, soră cu mama mea. De acolo, bineînțeles venindu-ne fotografii color, am început să visez America încă de la 12-13 ani, când aveam vârsta de 15 ani, părinții au depus actele pentru emigrare legală. A fost multă tergiversare, multă hărțuială..” a răspuns Steve Bonica.
“Despre ce an vorbim, ’75 sau?” a subliniat moderatorul.
“Sfârșitul anilor ’70, ’78-’79 pentru ca în final în ’82 să ni se aprobe plecarea definitivă din țară, în ’80 și în ’82. La sfârșitul anului am fost deposedați de cetățenia română. A fost singura modalitate de a ni se permite plecarea din țară. Ni s-au confiscat tot ce am avut ca lucruri. Tot tot ce am avut practic a fost achiziționat de stat la prețuri infime. Dau un exemplu, casa trebuia să o vindem la privat, aveam cumpărător la 185.000 lei și nu ni s-a permis. Statul a cumpărat-o cu 27.000 lei. Pentru ieșire am avut și un cost, erau 6.000 lei de persoană pentru renunțarea la cetățenie pentru toți cei peste 14 ani, am fost patru în casă, eu cu sora mea cea mare, părinții. Deci de patru ori am plătit suma de 6.000 lei doar pentru a obține renunțarea la cetățenie.”
“Practic, banii pe care i-ați luat pe casă, i-ați plătit înapoi statului ca să cumpărați practic ieșirea din țară.” a remarcat Bogdan Bolojan.
“Nu doar atât. Am mai avut de plătit încă pe atâta pentru a obține pașapoartele care erau valabile doar șase luni și pentru că a tergiversat procesul ieșirii a trebuit să prelungim pașapoartele de patru ori, tot cu câte 6000 de lei. Deci în total am plătit 30.000 lei de patru ori, adică 120.000 lei am plătit ca să putem ieși din țară și am ajuns în lagărul de refugiați în Italia. Am stat acolo 2 săptămâni după care am ajuns în Statele Unite ca și apatrizi nu am avut dreptul să părăsim Statele Unite, să plecăm nicăieri pentru că nu aparțineam nici unei țări însă. D-zeu a făcut în așa fel ca poate tocmai golul ăsta pe care l-am lăsat în urmă și sentimentele pe care le-am trăit când trenul mergea încet-încet peste granița României… nu pot să vă spun ce sentiment am avut atunci știind că nu mai avem cale de întoarcere, nu ne mai vedem rudeniile, prietenii. Asta a fost în ‘84. Deci în luna iulie când am plecat și prima noastră vizită a mea și a sorei mele în România a fost abia ‘92.” a explicat Steve Bonica.
