Originea stilului neoromânesc, arhitectura care înglobează identitatea noastră națională

Fotograful Andrei Neagu, autorul cărții București Neoromânesc a fost invitatul lui Flaviu Predescu la emisiunea De Ce Citim, difuzată în fiecare zi de sâmbătă la ora 17:00 pe canalul de YouTube DCNews. El a povestit despre acest stil arhitectural consacrat care poartă în fiecare imobil simboluri autohtone inspirate din diferite regiuni ale țării sau diferite influențe culturale.

„În perioada de început de, să zicem, secolul XX, sfârșit de XIX, oamenii cumva aveau o nostalgie către stilurile clasice și atunci apar stilurile, adică se reinterpretează, apar toate stilurile cu „neo” în față: neoclasic, neogotic, etc. Așa apare și neoromânescul, care de fapt vine ca urmare a ideii că noi trebuie să arătăm cine suntem ca popor prin arhitectură, apropo de identitate națională.

Și atunci Ion Mincu, care era școlit prin Occident, vine și face o primă încercare. Avem Casa Lahovari ca punct de început. Casa Lahovari, care este construită în 1886 și care, apropo, nu poate fi oficial fotografiată pentru că face parte dintr-un... Așa se întâmplă în România în general. Orice chestie care este importantă din punct de vedere cultural, nu chiar toate, dar anumite clădiri, mă rog, se pune semnul ăla: n-ai voie să fotografiezi.

Casa Lahovari, care a aparținut generalului Lahovari, este practic modificată. Ea exista și înainte de 1886, dar Ion Mincu îi adaugă un pridvor și anumite elemente. De remarcat este faptul că această primă etapă a neoromânescului timpuriu, care se întinde din 1886 până în 1906, are mai multă influență dinspre Orient. Adică vedem ornamente cu ceramică policromă, vedem arce frânte și foarte multe elemente din tradiția religioasă, din arhitectura religioasă, dar și din casele țărănești.

Apoi vine expoziția jubiliară de la 1906, în care regele Carol serba jubileul și, bineînțeles, se face și o expoziție de arhitectură. Acolo arhitecții canonizează, să zic așa, stilul, îl formalizează și uitați că vedem și în imagine, în acest moment, un stil puțin mai formalizat, mai aproape de ceea ce vedem în perioada curentă.

Avem în componență trei arcade, trei ferestre semnificând Sfânta Treime. Avem mai multe elemente; de exemplu, în componență se află și elementul turnului de culă, pentru că ne inspirăm și din zona Olteniei. Acest turn de culă e ca o metaforă arhitecturală, reprezentând rezistența poporului român împotriva imperiilor care au tot încercat să ne cotropească în tot acest timp.

La sfârșit, început spre sfârșitul anilor 20, deja apăreau materiale puțin mai ieftine și mai moderne, ca fierbetonul, sticla și așa mai departe.

Și, bineînțeles, apărea stilul modernist, care venea ca influență din Occident: Ardeco-ul, modernismul și așa mai departe. Și atunci, cumva, neoromânescul se întrepătrunde cu Ardeco-ul, ceea ce rezultă neoromânescul târziu, care este reprezentat în general printr-o formă un pic mai simplificată.

Nu mai avem foarte multe zorzoane pe fațadă. Este totul un pic mai simplificat și automat este și mai ieftin.

Și atunci avem aceste trei etape. Ulterior vine momentul 1947, regele Mihai abdică și după aia știm foarte bine ce se întâmplă. Și atunci regimul a interzis total stilul neoromânesc, fiind considerat burghez.