EXCLUSIV Cât de greu este să faci un film cu căței? Cristina Iordache: „Am gândit programul în jurul lor”

De la echipa restrânsă și provocările logistice, până la personalitatea fiecărui patruped, regizoarea a dezvăluit cum a transformat fiecare obstacol într-o oportunitate de creație.

„Cred că este primul film din România cu căței, după ce s-a făcut cel din 1900”, dezvăluie Cristina.

Echipa mică și responsabilități multiple

„Acum, uitându-mă în spate, nu mi se mai pare nimic o provocare. Am trecut peste toate destul de ușor, pentru că echipa a fost foarte implicată și m-a ajutat foarte mult. Pentru că noi, fiind o echipă foarte mică, fiecare dintre noi aveam multe roluri”, a explicat Cristina Iordache.

Ea a detaliat și diferența față de producțiile mari: „La firmele mari, cameramanii și directorul de imagine nu își cară echipamentul către locații, există personal special angajat care face tot set-up-ul. Echipa noastră n-a făcut așa. Noi pur și simplu nici măcar n-am mers cu mașina ca să nu mai stăm în trafic sau să ne chinuim cu locul de parcare. Am mers pe jos cu trollerele și echipamentul ca să ajungem mai repede”.

Filmările cu căței: provocări și soluții

Cristina a subliniat că programul filmărilor a fost adaptat în totalitate nevoilor câinilor: „Am gândit programul de la început în jurul programului lor, chiar dacă sunt căței din adăpost, majoritatea sau salvați în situații foarte urâte”.

„Deci asta a fost o provocare, cumva, să înțeleagă echipa că tot ceea ce facem, facem ca o familie care merge în aceeași direcție, nu unul trage într-o parte și unul în cealaltă”, a adăugat ea.

Căței cu personalitate: de la frică la joacă

Printre cei mai remarcabili câini se numără Aleea, „o cățelușă găștită pe câmp, foarte, foarte fricoasă. Nu stătea să pui mâna pe ea. Dar s-a prins persoana care a salvat-o că îi place pâinea și a venit cu o sacoșă plină de pâine. Și așa a reușit să o atragă spre ea. A prins-o, a adus-o în București. Este adoptată acum de medicul veterinar Valentina Vânătoru. Are 40 de kile”.

„Ea a fost o provocare și am să-ți zic de ce: pentru că nu merge cu mașina, nu-i place, e câine de câmp”, a explicat Cristina.

De asemenea, regizoarea a povestit cum câinii reacționau spontan în timpul filmărilor: „Cel mai drăguț a fost când am trecut pe lângă o shaormerie și s-a suit un câine, pur și simplu în două picioare pe tejgheaua de la shaormerie. Am înțepenit instantaneu, pentru că oricât m-au ascultat de obicei și îi gestionez destul de frumos, a fost imposibil să îl dau cu labele jos. Au bufnit domnii de la shaormerie, dar a fost foarte drăguț și le mulțumesc că au înțeles că este un cățel, până la urmă”.

Povești din casting și adopții

Cristina a dezvăluit și cum au fost aleși câinii pentru film: „Îl avem pe cel maro, care este dublura lui Pufi. Cel real e cel din mijloc. El este un cățel găsit pe câmp. Mi s-a părut că seamănă foarte mult cu Pufi, are o personalitate oarecum la fel. Am zis că el o să fie cățelul Pufi”.

Un alt exemplu este cățelușul tigrat gri: „A fost găsit de prietena mea în Buzău, aruncat într-un sac împreună cu frații. Erau aruncați într-un sac pe malul apei”.

Cristina Iordache a reușit astfel să transforme filmările cu câini într-o experiență autentică și plină de învățăminte, demonstrând că răbdarea, planificarea și respectul pentru animale sunt esențiale în realizarea unui film animat cu patrupede protagoniști.