Cum schimbăm modul în care privim animalele? Cercetător: Mai avem multe de învățat

Percepția generală asupra relației dintre om și animal se conturează asupra sentimentului de prietenie. Asta ar spune majoritatea, însă, în practică, lucrurile stau diferit. Sacrificăm mult prea multe animale ca să putem vorbi despre echilibru în această relație. Cel puțin asta este părerea unui cercetător filosof care studiază această problemă de etică.

Irina Frasin, doctor în filosofie, a fost prezentă la emisiunea DC Anima, difuzată sătpămânal pe canalul de YouTube DCNews, unde a vorbit despre abordările greșite în această privință dar și despre repercursiuni.

„Din păcate, am trăit până nu demult până să zicem în urmă cu 50 de ani, într-o paradigmă care, din nefericire, încă persistă mult. Este paradigma în care omul nu este doar diferit de celelalte specii, ci cumva deasupra lor. Se consideră că omul „tronează” deasupra tuturor și are dreptul să folosească tot ceea ce există în natura înconjurătoare în propriul beneficiu. Acesta a fost modul în care cu toții am crescut.

Astăzi, când încercăm să vorbim despre drepturile animalelor, ne lovim foarte tare în momentele în care aceste drepturi intră în conflict cu drepturile noastre. Din păcate, acest lucru se întâmplă când este vorba despre drepturi ale oamenilor absolut neesențiale, în comparație cu drepturi absolut fundamentale ale celorlalte animale.

Exact cum spuneați, exploatăm și consumăm animalele pentru beneficii minore: pentru că ne convine să consumăm carnea lor, pentru că ne convine să folosim pielea lor atunci când ne îmbrăcăm și pentru alte lucruri de acest fel. Deci încă trăim, din păcate, în această paradigmă.

Însă filosofia, alături de celelalte discipline care se ocupă de antrozoologie și de relația om–animal, încearcă să schimbe această paradigmă. Se încearcă trecerea de la ideea că noi ne aflăm în vârful creației sau în vârful ființelor din lume, către redescoperirea locului nostru real în natură, alături de celelalte specii.

De cele mai multe ori, când se vorbește despre grijă față de natură sau conservare, se formulează totul în registrul: haideți să facem ceva pentru că natura suferă. Din păcate, lucrurile nu sunt atât de simple. Natura nu este ceva diferit de noi. Noi suntem cei care suferim, chiar dacă nu ne dăm seama, pentru că natura este mama noastră a tuturor. În momentul în care ea suferă, și noi suferim, desigur, nu toți în aceeași măsură.

Mi-a plăcut foarte mult metafora des folosită conform căreia „suntem toți în aceeași barcă” când vine vorba despre marile probleme ale schimbărilor climatice și ale amenințărilor asupra supraviețuirii noastre. Însă, mai corect spus, suntem toți în aceeași furtună, dar nu în aceeași barcă. Unii dintre noi au bărci foarte luxoase, alții au mici bărcuțe, iar alții înoată pe lângă noi.

Deci nu suntem toți afectați în același mod de ceea ce i se întâmplă naturii din pricina intervenției antropice, pentru că trăim în antropocen. Nu putem nega acest lucru. Considerând că avem drepturi depline de a ne folosi de lumea din jurul nostru, am făcut prăpăd în rândul ei și o influențăm într-o manieră extrem de periculoasă atât pentru celelalte specii, cât și pentru noi înșine.

Nu vom putea continua să trăim în același mod. Exact cum ați spus mai devreme, dacă ne imaginăm că peste 100 de ani vom putea trăi în aceeași paradigmă, ne înșelăm grav”, a explicat doctorul în filosofie, Irina Frasin.