Psihologul Daniela Gavankar avertizează că părinții care pun accent doar pe școală riscă să piardă legătura cu propriii copii.
"Până la urmă, noi am trecut cu toții prin școală și vor trece și ei prin școală. Deci, e nevoie să treacă prin asta.
Pentru că școala, mai mult decât faptul că învață diverse lucruri, îți formează abilități: să te trezești, să fii ordonat și disciplinat. Însă profesorii acestor copii sunt, la rândul lor, oameni crescuți în aceleași mentalități, care nu sunt deloc sănătoase.
Totul pornește de la educație. Copiii sunt în grija adulților, iar educația adulților nu se referă doar la școală. Poți avea facultăți, mastere, dar dacă nu înveți nimic despre psihologia copilului, despre cum să motivezi un copil astăzi, ceea ce ai învățat acum 20 de ani nu se mai potrivește.
Și atunci, ce facem? Ori suntem foarte exigenți, de frica de a nu-i scăpa din mână, ori îi lăsăm complet, fără echilibru. Ca să fii aproape de copiii de azi, îți trebuie pregătire, disponibilitate și curiozitate. Trebuie să te întrebi: ce se întâmplă în universul lor? De ce au nevoie? Altfel, școala devine foarte grea și greu de suportat.
Școala românească este foarte grea și, cum nu avem soluții, vorbim vorbe. Dar măcar părinții ar trebui să fie aproape de copii. Asta înseamnă: eu, ca părinte, nu pot să te salvez de teme sau de școală, trebuie să mergi. Dar pot să te înțeleg. Pot să-ți spun: „Înțeleg că e greu. Înțeleg că unele lucruri nu le pricepi. Sunt aici să te ajut.”
Este profund greșit să credem că grija copilului este doar școala. Așa s-a crezut și despre noi, pentru că părinții noștri nu știau nimic despre educația emoțională sau nevoile psihologice ale copiilor. Pe vremea lor, nimeni nu vorbea despre asta.
Noi, însă, greșim când ducem aceste mentalități învechite mai departe și le spunem copiilor: „Tu n-ai altă grijă, grija ta e doar școala.” Copiii de azi au multe alte griji. Când ajung la pubertate și adolescență, au un stres enorm legat de corpul lor. Fetele trec prin transformări pe care nu știu cum să le gestioneze, băieții la fel, locuiesc într-un corp pe care nu-l mai cunosc.
Iar părintele vine și spune: „Învață, fă-ți temele, asta e singura ta grijă.” Dar cum, când el e copleșit de transformările biologice și hormonale? Fetele, în special, au dileme, gânduri, întrebări la care nu știu să răspundă.
Pentru copii, stresul cel mai mare la școală nu este mereu legat de teme sau note, ci de relațiile cu colegii, de primele iubiri, de tot ce se întâmplă în jur. Dacă părintele nu este curios, dacă nu încearcă să-l înțeleagă și îl judecă doar după performanță, a ratat relația cu copilul.
Trebuie să-l întrebi: „Ce se întâmplă în viața ta? Ce vrei să știu eu despre tine acum?” și să asculți fără judecată, cu curiozitate. Doar așa copilul va avea încredere să se deschidă. Pentru că, altfel, el are dreptate când spune: „Nu înțelegi nimic”, a explicat Daniela Gavankar, psiholog.
