Prof. univ. dr. Mihaela Rus, de la Universitatea „Ovidius” din Constanţa, explică faptul că generația Z trăiește între hiperconectivitate și o tot mai accentuată criză de sens, modelată de universul digital.
"Dacă ar fi să discutăm despre cei din generația Z, i-am defini cumva între hiperconectivitate și criza de sens.
Ei au crescut într-un univers digitalizat, dominat de rețele sociale, smartphone-uri, gadgeturi și acces constant la informație. Identitatea lor este grevată de un individualism reflexiv, așa cum spunea și Giddens, în care sinele se construiește în funcție de feedback-ul primit din social media, de reacțiile online pe care le primesc atunci când sunt activi pe aceste platforme.
Ei suferă de ceea ce numim alienare digitală, pentru că în mediul virtual apare comparația socială, comparația cu ceilalți. În același timp, se confruntă cu anxietate de performanță, fragilitatea atenției, cauzată de expunerea prelungită la mediile digitale și scăderea toleranței la frustrare. Sunt probleme psihologice specifice acestei generații, care duc la creșterea sentimentului de însingurare și a individualismului reflexiv.
Networking-ul digital se transmite și către generația Alfa, pe care o denumim „nativii inteligenței artificiale”, pentru că reprezintă prima generație de copii complet digitalizați, crescuți în ecosisteme dominate de algoritmi, realitate augmentată și inteligență artificială. Ei dezvoltă o gândire hiperconectată, în care granițele dintre realitate și mediul virtual devin aproape inexistente, iar identitatea lor este multiplu mediată și adaptativă, prin procese de socializare exclusiv virtuale", a explicat prof. univ. dr. Mihaela Rus, de la Universitatea „Ovidius” din Constanţa.
