EXCLUSIV Antonia Dumitru, fetița-minune născută la șase luni: „Am învățat că orice e posibil dacă nu renunți”

Antonia Dumitru are doar 13 ani, dar povestea ei pare desprinsă dintr-un film despre curaj și supraviețuire. Născută prematur, la doar șase luni, cu 670 de grame, fetița-minune din Giurgiu a reușit nu doar să învingă toate pronosticurile medicale, ci și să urce pe scenele marilor competiții de balet și podiumurile de modă din Franța.

Invitată în emisiunea MI-TH Influencer, Antonia a vorbit cu emoție despre începutul vieții sale:

„M-am născut în Bulgaria, la șase luni. Mama și tata erau în concediu și s-au trezit cu mine pe lume, mult prea devreme. Aveam 670 de grame. Doctorii nu credeau că o să trăiesc. Mama mi-a spus că am fost mai mică decât o sticlă de apă și totuși am vrut să lupt. Așa am rămas și azi: nu mă las ușor.”

Astăzi, Antonia este elevă de 10 pe linie, balerină și model, o combinație rară la vârsta ei. De la cinci ani dansează, iar pe rafturile din camera ei se aliniază peste 18 medalii și trofee.

„Baletul e viața mea. Când dansez, uit de toate. Chiar dacă uneori îmi e greu, știu că atunci când urc pe scenă o să simt că pot orice”, mărturisește ea.

La doar 13 ani, a defilat deja pe podiumul Fashion Week Paris, o experiență pe care o descrie simplu:

„Am avut emoții uriașe. Când am pășit pe podium, am simțit că toată lumea se uită la mine. Mi-am spus: respiră, mergi frumos, zâmbește. După ce s-a terminat, mi-am dat seama că e doar începutul.”

Lecția unei fetițe care a învins imposibilul

Antonia vorbește cu maturitate despre efortul din spatele performanței.

„Uneori plâng din orice, dar nu renunț. Când nu-mi iese ceva la balet, mai încerc o dată. Așa am învățat că perfecțiunea nu vine din prima, ci din repetiție.”

Întrebată cum reușește să îmbine școala, baletul și modelingul, răspunde fără ezitare:

„Fac temele când vin de la antrenamente, chiar dacă sunt obosită. Nu-mi place să iau note mai mici. Vreau să demonstrez că poți fi și frumoasă, și deșteaptă, și disciplinată.”

Părinții ei o susțin, dar îi reamintesc mereu să rămână copil. „Mama îmi spune să nu uit să râd, să mă joc, să dorm. Eu încerc, dar uneori îmi place să fiu serioasă, ca o balerină adevărată”, spune cu un zâmbet timid.

Povestea Antoniei este despre puterea de a transforma fragilitatea în forță.

„Dacă am reușit să trăiesc după ce m-am născut la șase luni, pot reuși orice. Trebuie doar să crezi în tine și să muncești. Eu cred că toți copiii pot fi minunați, doar să nu le fie frică de greșeli.”