Invitat la emisiunea „Generația Globală”, Marius a împărtășit detalii despre parcursul său profesional și despre provocările pe care le presupune o carieră de inginer în acest domeniu.
Invitatul lui Bogdan Bolojan este Marius Dorobanțu, un tânăr român care și-a transformat pasiunea pentru știință într-o carieră de top în propulsia sateliților.
Absolvent al University of Southampton, Marius ne vorbește despre provocările și reușitele sale într-o industrie de vârf, dar și despre planurile de a aduce experiența acumulată în Marea Britanie în România, printr-un proiect industrial inovator.
„Am vrut de la început să fac rachete. A fost și un interviu pe TVR3 în 2007, când te întreba ce vrei să faci când o să ajungi mare. Eram acolo pe live și i-am zis: eu vreau să fac rachete și vreau să fiu propriul meu șef. Și spre deosebire poate de mulți alți copii am zis că ăsta o să fie scopul meu toată viața și trebuie să mă înhămez la chestia asta”, a povestit Marius.
Drumul către domeniul aerospațial nu a fost unul liniar. A început la școala de artă, dar apoi s-a mutat la Colegiul Național Carol I din Craiova pentru a se concentra pe matematică și științe exacte: „Într-a șaptea m-am mutat la Colegiul Național Carol I în Craiova, iar de acolo am început să devin cel mai bun la mate. A fost o călătorie în sus de acolo”.
Marius a ales Marea Britanie pentru oportunități industriale inexistente în România: „Dacă am fi avut și noi fabrici, dacă aveam un legacy, un fel de istoric, de laboratoare, de cercetare… M-am dus în Anglia până la urmă pentru că familia mea a avut câteva conexiuni”.
Despre admiterea la facultate, Marius recunoaște că nu a fost ușoară: „M-am înscris la Coventry University. Admiterea în general se face prin echivalare. Sau cel puțin se făcea pe vremuri. Trebuia să ai o notă destul de mare la bac, peste 8-9-10. Nu a fost prima mea alegere ca facultate… Știam că au un curs foarte bun și am avut foarte multă dreptate. Am avut profesori care chiar se îngrijau de noi, multe ore de laborator, foarte multă practică. Până la a doua săptămână noi lucram la un avion Harrier”.
Pe parcursul carierei, Marius a învățat că succesul într-o industrie atât de competitivă nu depinde doar de note: „Trebuie să ai un proiect la final de facultate sau la masterat, ceva care să demonstreze că ești mult mai inteligent decât majoritatea. Să ai orice fel de experiență industrială, chiar și dacă e o lună sau două, să fii lucrat înainte într-o companie. Și trebuie să ai o pasiune. Când te duci la acel interviu și vorbești, trebuie să vorbești de parcă ai putea să vorbești despre subiectul acela la orice fel de setting, în orice fel de stare, de parcă nu ești acolo la interviu, de parcă te întreabă un prieten despre domeniul acela”.
Marius subliniază importanța practicii în formarea unui inginer: „Mai mult e efectiv lipsa de industrie. Pentru că degeaba ai profesori extrem de buni și care au zeci de ani de experiență dacă nu poți să te duci la un laborator și să faci o oră de practică în fiecare săptămână. Altfel studenții nu știu la ce să se aștepte când ajung pe piața muncii”.
Experiența sa profesională reflectă și nivelul extrem de competitiv al domeniului: „Când am început eu să aplic, trebuia toată lumea să aplice la sute de locuri de muncă până să prindă un post. Pe domeniu meu, specificația mea în inginerie de propulsie spațială, erau două sau trei locuri de muncă în toată țara. Și am făcut tot ce se poate. Până la urmă m-am mers pe strategia de a-mi valorifica experiența”.
În prezent, Marius Dorobanțu lucrează cu tehnologii de ultimă generație și participă la proiecte care determină viitorul explorării spațiale: „În fiecare zi lucrez cu piese care costă 100.000 de lire și 18 luni de muncă. Responsabilități foarte mari”.
Povestea lui Marius reprezintă un exemplu clar de cum pasiunea, perseverența și curajul de a urma oportunități internaționale pot transforma un vis copilăresc într-o carieră remarcabilă, arătând că românii pot performa la nivel mondial în cele mai avansate industrii tehnologice.
VIDEO
