Reflexul de târâre, prezent încă din primele zile de viață, este un mecanism esențial pentru siguranța și dezvoltarea motorie a bebelușilor. Camelia Ștefan, kinetoterapeut, arată că acest reflex nu doar previne sufocarea, ci și ajută la dezvoltarea posturală și coordonarea mișcărilor, fiind un semnal al capacității copilului de adaptare la viața extrauterină.

Un reflex prezent încă din primele zile de viață

Reflexul de târâre se manifestă atunci când bebelușul este așezat pe burtică, ridicând pelvisul ușor, flectând un picior și mișcând capul stânga-dreapta. Această mișcare aparent simplă este, de fapt, un mecanism de supraviețuire: ajută copilul să-și ajusteze poziția pentru a asigura fluxul de aer și pentru a preveni sufocarea.

Camelia Ștefan, kinetoterapeut, explică: „Așezi bebelușul, deși are câteva zile de viață, pe burtică și vei vedea că acesta ridică pelvisul ușor, flexează un picior și face cu căpșorul stânga-dreapta, chiar dacă ezitant. Este un reflex de supraviețuire și de adaptare, până la urmă, care nu dă voie copilașului să se sufoce”.

Rolul reflexului în dezvoltarea motorie timpurie

Acest reflex nu doar că protejează copilul, dar joacă și un rol crucial în dezvoltarea coordonării motorii. Mișcările repetate ale membrelor și ale capului contribuie la dezvoltarea musculaturii, a echilibrului și a percepției spațiale. Reflexul de târâre reprezintă, astfel, o pregătire timpurie pentru mișcările mai complexe care vor urma, precum rostogolirea, târârea activă și, mai târziu, mersul.

„Este un reflex care apare instinctiv și ajută copilul să se adapteze rapid mediului extrauterin. Chiar dacă are doar câteva zile, bebelușul își folosește corpul într-un mod care previne sufocarea și îi dezvoltă musculatura”, explică Camelia Ștefan.

Cum influențează modul nașterii reflexul

Specialiștii subliniază că reflexul de târâre este strâns legat de modul în care bebelușii se nasc. Copiii născuți natural, care trec prin canalul de naștere, beneficiază de un stimulent puternic pentru activarea reflexului. În schimb, cei născuți prin cezariană pot avea nevoie de o stimulare suplimentară pentru a activa complet acest reflex.

Camelia Ștefan mai adaugă: „Copiii născuți prin cezariană nu au parte de provocarea pe care o întâmpină cei născuți natural și, prin urmare, sistemul lor nervos nu este stimulat în același fel. De aceea, ei au nevoie de o stimulare mai mare imediat după naștere pentru a se trezi reflexele și pentru a le folosi corect”.

Instinct și supraviețuire: mai mult decât o mișcare reflexă

Reflexul de târâre este, de asemenea, un exemplu al modului în care instinctele neonatale sunt integrate în comportamentul motor al copilului. El nu poate fi forțat, ci trebuie observat și susținut prin poziționarea corectă a bebelușului. Kinetoterapeuții recomandă ca părinții să acorde atenție poziției copilului pe burtică în timpul jocului sau perioadelor de supraveghere activă, pentru a facilita manifestarea naturală a reflexului și dezvoltarea musculaturii corecte.

„Observăm instinctual că bebelușul își poziționează capul și picioarele astfel încât să respire ușor. Este fascinant cât de multe lucruri face fără să știe. Acest reflex nu doar protejează viața copilului, ci îi oferă și oportunitatea de a-și coordona mișcările, pregătindu-l pentru etapele viitoare de dezvoltare motorie”, adaugă Camelia Ștefan. 

În concluzie, reflexul de târâre nu este doar o mișcare reflexă, este un adevărat mecanism de supraviețuire și o parte esențială a dezvoltării motorii timpurii. Observarea și înțelegerea acestui reflex permite părinților și specialiștilor să evalueze sănătatea neurologică a copilului și să sprijine dezvoltarea sa armonioasă. 

VIDEO