Dorul de casă, mai periculos decât credem. Efectele asupra copiilor

Psihoterapeutul Cosmin Bara a explicat că pentru copii „acasă” nu înseamnă un loc geografic, ci vocea părinților, rutina afectivă și senzația de siguranță, iar atunci când acestea dispar, dorul de casă poate duce la dezrădăcinare emoțională, anxietate, retragere socială și chiar somatizări.

"Exemplul pe care tu l-ai oferit, când copilul iese de la școală și vine părintele și spune: „Haide, că de mâine plecăm”, este foarte grăitor. Pentru copil, „acasă” nu este un loc geografic. „Acasă” este vocea mamei, a tatălui, este rutina afectivă, îmbrățișarea de seară, prăjitura bunicii, drumul spre școală, senzația de siguranță și familiaritate.

În momentul în care acestea dispar, copilul trăiește o formă de mică dezrădăcinare emoțională. Iar lucrul acesta este important să fie luat în serios, pentru că, dacă nu este luat în serios, pot apărea consecințe: o tristețe profundă, retragere socială. Copilul care ajunge, de exemplu, în Italia, nu se mai bucură de lucruri, pare deconectat de prezent.

Poate să manifeste iritabilitate în relația cu părinții, poate să aibă crize de furie sau anxietate, poate să refuze să meargă la școală sau să întâmpine dificultăți de adaptare. Poate, la un moment dat, să idealizeze trecutul, să idealizeze țara de proveniență și să respingă ceea ce trăiește în prezent: „Totul era frumos acasă, dar aici nu este casa mea.”

Toate lucrurile mai puțin plăcute de „acasă”, geografic vorbind, pot fi trecute cu vederea sau reprimate, iar în schimb să fie evidențiate doar cele bune. Copilul poate prezenta somatizări: să simtă dimineața dureri de burtă sau de cap, să resimtă o lipsă de energie fără cauze medicale.

De aceea, dorul de casă este un mecanism psihologic. Trebuie abordat cu atenție și copilul care simte dorul de casă trebuie susținut.

Eu cred că, dincolo de procesul terapeutic, dincolo de conștientizare – adică să realizez ce se întâmplă cu mine, care este emoția, care este memoria afectivă, care este stilul de atașament pe care îl urmez – pot exista cu siguranță schimbări. Actul psihoterapeutic oferă nu doar conștientizare, ci și posibilitatea de schimbare.

Ceea ce pare dificil în acest proces este faptul că e ca și cum noi am pierdut o parte din identitatea noastră, ca și cum am pierdut ceva din noi", a explicat Psihoterapeutul Cosmin Bara.