Șacalul, între mit și realitate. De ce a ajuns să fie peste tot în România

Dr. Cristian-Remus Papp a explicat că șacalul, specie originară din Asia, s-a extins natural în Europa încă din ultima glaciațiune, ajungând astăzi să fie considerată animalul cu cea mai rapidă expansiune de pe continent, cu densități mari în Delta Dunării și o prezență confirmată în toate județele din România.

"Legat de evoluția șacalului, în primul rând, șacalul provine din Asia, din India mai precis. Specia și-a făcut apariția în Europa la ultima glaciațiune, în momentul în care a putut să traverseze strâmtoarea Bosfor. A ajuns în Grecia de astăzi, după care și-a început migrația spre Nord, ajungând în Balcani, în Bulgaria și în zona noastră. Călinescu a amintit pentru prima oară prezența șacalului în anii 1700.

Din acea perioadă și până în prezent, șacalul a existat cel puțin în sud-estul țării și, de acolo, a început să-și mărească teritoriul, printr-un proces de migrație către nord, ajungând inclusiv în Moldova și Ucraina. Din Bulgaria, cel mai probabil de-a lungul Dunării, a ajuns și spre vest, în partea sudică a Europei, inclusiv în Croația și Slovenia. În Croația există chiar efective destul de mari.

Apropo de acest lucru, se leagă și un alt mit: cel conform căruia șacalul este o specie invazivă. Conform definiției, o specie este invazivă dacă este introdusă în mod voit sau indirect de către om. Nu vorbim de nicio astfel de situație, pentru că șacalul a venit singur.

În momentul de față, se întâmplă un fenomen destul de bizar: șacalul este specia cu cea mai mare expansiune din Europa. A ajuns inclusiv în nordul continentului și a început să-și facă apariția chiar și în estul Franței. Acest lucru se datorează faptului că multe dintre terenurile care odinioară erau lucrate sunt lăsate în paragină. Coroborat cu efectele schimbărilor climatice și cu diverse practici agricole, omul nu a făcut altceva decât să faciliteze această expansiune.

Fiind o specie oportunistă, șacalul se instalează acolo unde găsește condiții propice. Totuși, este o specie teritorială și se tolerează cu conspecificii în funcție de resurse. În plus, șacalul este cumva ținut sub control de către lup. Acolo unde teritoriile celor două specii se suprapun, lupul își face simțită prezența. Din monitorizările făcute, am observat că pe perioada verii lupul este mai permisiv, iar șacalul ajunge la altitudini mai mari pentru a-și procura hrana. Pe timpul iernii, când resursele sunt mai limitate, lupul împinge șacalul către zone mai joase, contribuind astfel la menținerea unui număr mai redus al șacalilor.

În Delta Dunării, neavând un prădător natural, șacalul prosperă, iar acolo există cele mai mari densități. În alte zone ale țării, densitatea nu este la fel de mare. A început însă să fie observat în toate județele. Eu am început monitorizările la șacal în 2012 și de atunci am descoperit pentru prima oară prezența speciei în mai multe județe, inclusiv în Hunedoara, Cluj, Sălaj și Satu Mare. La momentul respectiv, nu fusese raportat niciun exemplar.

În prezent, estimările arată undeva la 40.000 de exemplare. La fel ca la alte specii, aceste estimări se fac pe baza urmelor și, de multe ori, cifrele nu sunt ancorate strict în rigorile științifice. Observând evoluția, dacă la începutul anilor 2000 erau aproximativ 2–3.000 de exemplare, iar acum se vorbește de 40.000, este clar că există o eroare. Pe baza ratelor anuale de creștere, cifrele sunt exagerate – nu se poate ca o specie să crească într-un singur an cu 30–40%. Un astfel de fenomen nu a mai fost întâlnit nicăieri în Europa.

Ce pot să confirm este că există zone, precum Dobrogea și de-a lungul Dunării, unde efectivele sunt într-adevăr mari, datorită habitatului favorabil. În restul țării, există un echilibru dat și de prezența lupului. Astfel, dacă ne uităm la România, vedem diferențe semnificative între regiuni, ceea ce este normal", a explicat Dr. Cristian-Remus Papp, la DC Anima.