Moașa, mai respectată decât mama. Adevăruri uimitoare din viața satului românesc

Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae explică faptul că, în satele de odinioară, moașele aveau un rol esențial nu doar la naștere, ci și înainte și după acest moment, fiind considerate „a doua mamă” a copilului și respectate de întreaga comunitate, care le răsplătea după posibilități.

"În sate, moașele aveau o poziție importantă. În primul rând, nu numai că asistau nașterea, ci se ocupau chiar și de perioada prenatală. Veneau, dădeau indicații, stabileau o anumită dietă pentru gravide și așa mai departe. Dar și după naștere, moașa continua să se implice. Se ocupa întâi de curicultură, cum se spune în ziua de astăzi, și în continuare, până când copilul era matur, era considerată a doua mamă. Moașele aveau o mare autoritate: dacă mama biologică spunea una și moașa spunea alta, trebuia respectat ce spunea moașa.

Onorariul era în natură sau era fixat în funcție de puterea economică a celui care îi solicita ajutorul. Nu exista un onorariu fix. Puteai să-i dai de mâncare, să-i dai hrană, să-i dai bani dacă aveai, să-i dai un obiect pe care îl dețineai sau, uneori, să nu-i dai nimic, pentru că erai foarte sărac. Totuși, exista acest sentiment de comuniune, pentru că și vraciul, și moașa, și babele făceau parte din aceeași comunitate a satului. Astfel, exista acest spirit de ajutor acordat celui aflat în nevoie, după posibilitățile fiecăruia.

Moașa, baba descântătoare sau vraciul nu luau onorariu de la cei săraci. Bineînțeles, comunitatea se ocupa de ei: le făcea casă, îi sprijinea, le lucra pământul, pentru că era în interesul comunității să existe babă descântătoare, vraci și moașe. Vracii, fiind mai puțini, uneori deserveau mai multe sate", a explicat Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae.