Prof. univ. Elena Platon, directoarea Institutului Limbii Române ca Limbă Europeană, explică faptul că româna ca limbă străină a apărut din rațiuni economice în perioada comunistă, dar astăzi este un domeniu academic complex, care necesită formare specializată și cercetare, nu doar cunoașterea limbii materne.
„Ani de zile, în imaginarul românilor, limba română care, pentru ei, evident, este o limbă maternă, a fost foarte greu de asociat cu acest concept de „limbă străină”.
Pentru că, așa cum este firesc în mintea fiecăruia dintre noi, orice limbă străină nu este decât un fel de, să-i spunem, transcriere a limbii materne. Așadar, suntem extrem de atașați de limba pe care am învățat-o noi, așa, de la mama sau de la tatăl nostru.
Pe de altă parte, în primii ani, a circulat un alt termen, și anume acela de „română pentru studenții străini”. Cumva, acest calificativ „străin” a fost separat de conceptul de „limbă română”, fiindcă începuturile acestui domeniu, pe care astăzi îl numim „româna ca limbă străină”, sunt legate de o decizie a statului socialist din 1974, o decizie de natură politico-economică.
Și anume: aceea de a înființa, în marile universități cu tradiție de la vremea aceea, București, Iași, Cluj și Timișoara, o secție numită „An Pregătitor de Limba Română pentru Cetățenii Străini”, care, în mod paradoxal, nu avea drept scop promovarea limbii și a culturii române în afara granițelor României, ci un obiectiv, să spunem, mult mai mercantil, în sensul că s-a urmărit aducerea la bugetul României de multă, multă valută.
Așadar, într-o primă etapă, studentul străin a fost văzut pur și simplu ca o sursă de capital pentru economie.
După 1989, când publicul-țintă s-a diversificat foarte mult și când, în sălile noastre de curs, au început să apară, alături de studenții străini din anul pregătitor, care fac un curs intensiv de limba română de 25 de ore pe săptămână și care, pornind de la nivelul 0 absolut de cunoaștere a limbii române la 1 octombrie, ajung la începutul lunii iunie la nivelul B2 (un nivel intermediar 2 în limbajul clasic, aferent Cadrului European Comun de Referință pentru Limbi), am început să lucrăm și cu studenți internaționali, care au venit în diverse acorduri interuniversitare, interguvernamentale, cu diferite tipuri de burse, cum ar fi, de exemplu, studenții Erasmus.
Pe lângă acest tip de public, mai ales în apropierea anului 2007, care a marcat integrarea României în Uniunea Europeană, am lucrat și cu interpreți sau traducători de la Comisia Europeană. Alături de aceștia, am avut o experiență de predare și cu diverse personalități, cum ar fi diplomați, ambasadori ai diferitelor țări care urmau să lucreze în România, oameni de afaceri și, în ultima vreme, bineînțeles, o categorie tot mai largă de migranți.
Așadar, profilul publicului-țintă s-a diversificat foarte mult și, astăzi, după modelul celorlalte limbi, avem „franceză ca limbă străină”, „engleză ca limbă străină”, English as a foreign language, am adoptat și noi această sintagmă, pe care o considerăm definitorie pentru acel câmp didactic de cercetare și de formare.
Pentru că noi mergem pe aceste trei dimensiuni: În care nu numai că se predă limba română vorbitorilor non-nativi (cum spunem noi în didactică), dar încercăm să completăm această componentă didactică și cu o importantă muncă de cercetare, care să asigure o bază științifică solidă pentru practicile de la clasă, și în paralel, am construit un adevărat proces de formare a cadrelor didactice, care să lucreze cu acest tip de public-țintă.
Pentru că trebuie să subliniez: la nivel de licență, în România, la această oră, nu există o specializare numită „română ca limbă străină” sau „română ca limbă nematernă”.
De ce? Fiindcă majoritatea românilor, din păcate, și mă refer și la cei din mediul universitar, au convingerea, chiar și după 50 de ani de la înființarea acestor catedre și de la funcționarea acestui domeniu distinct al disciplinelor filologice, că este suficient să-ți cunoști limba maternă pentru a o putea preda străinilor.
Lucru care, pot să vă spun cu mâna pe inimă, după 32 de ani de experiență în acest domeniu, nu este deloc adevărat. Este consecința unei adevărate, să-i spun, ignoranțe, în legătură cu tot ce s-a făcut în mediul academic extern, în legătură cu acest domeniu important al predării limbilor”, a explicat Prof univ. Elena Platon, directoarea Institutului Limbii Române ca Limbă Europeană.
