Invitat la emisiunea DC Anima, difuzată pe canalul de YouTube DCNEWS, Adrian Dragota, arbitru internațional FIFe și președintele Federației Naționale Felinologice Române a vorbit despre cum ar trebui să interpretăm comportamentul psicilor.
„Pisica, față de toate animalele domesticite, de fapt nu am domesticit-o. Ea a venit la noi, a fost un fel de asociere.
E singura care nu și-a pierdut calitățile astea naturale. Deci o pisică, dacă acum a ieșit pe stradă, s-a pierdut, va putea să se hrănească singură, să supraviețuiască.
Și această joacă, cum îi spunem noi, de fapt nu e o joacă, este o exersare continuă a calităților ei de a vâna.
De ce? Toate celelalte vânează doar pentru a se hrăni. Ea e singura care, chiar dacă are castronul acasă, ar și ucide în curte o pasăre dacă o prinde. Adică nu o omoară neapărat ca să se hrănească, ci doar ca să-și exerseze instinctul criminal.
Cum comunică pisicile
Da, ele nu sunt atât de comunicative vocal. Puii sunt vocali când sunt mici. Când simt că nu e mama lângă ei, pentru a o regăsi, încep să miaune. Ulterior, pisicile pe care le avem în casă, auzindu-ne pe noi vorbind, încep să miaune, rugându-ne.
De-aia observăm că și tonul este plângăcios când ne cer de mâncare. Sau, dacă vor să ne certe, are altă intonație. Din acest motiv, înțeleg perfect tonul vocii noastre, dacă suntem răstiți sau dacă le alintăm.
Ele mai miaună într-un mod agresiv când încearcă să se amenințe una pe alta, să-și păstreze distanța, au acest sâsâit. Mai au și acel sunet, ca un fel de imitare a păsărilor, în momentul în care le pândesc pentru a le vâna.
Pentru a le crea un zgomot ca de hipnoză, să le distragă cumva, să nu le audă alte fojneturi, să le facă un fel de zgomot de fundal, astfel încât să poată…”, a declarat Adrian Dragota, arbitru international FIFe și presedintele Federatiei Nationale Felinologice Romane.
