Psihoterapeutul Ioana Milea explică faptul că, după divorț, apariția unui nou partener în viața unuia dintre părinți trebuie gestionată cu răbdare, blândețe și comunicare, pentru ca copilul să înțeleagă și să accepte treptat schimbarea, fără să fie copleșit emoțional.
„Ce facem în momentul în care apare un alt partener în viața unuia dintre părinți? E important să-i explicăm copilului situația, fără a ne lăsa acaparați de frustrările personale, care apar mai ales în prima perioadă după divorț. Ele sunt, cumva, inevitabile.
Este important de înțeles că celălalt părinte are dreptul să-și refacă viața. Iar copilul trebuie să înțeleagă, cu multe explicații și cu mult sprijin din partea părintelui cu care locuiește majoritatea timpului, că acest lucru este perfect normal și că nu e nimic în neregulă.
Nu trebuie să-l agresăm emoțional, să-l tragem la răspundere: „ai văzut ce a făcut tata” sau „ce a făcut mama, că și-a găsit pe altcineva”. Chiar dacă simțim aceste lucruri, nu facem comparații.
Copilul trebuie să știe că viața lui cu părinții merge oricum doar până la un punct. Noi ne însoțim copiii până la un moment dat. De acolo mai departe, copilul își alege drumul și calea proprie.
Mesajul esențial este: „Eu sunt părintele tău și voi rămâne alături de tine toată viața. Te voi sprijini în orice moment ai nevoie de mine. Dar și eu, ca adult, am nevoie de cineva care să-mi fie aproape.”
Încercăm să-i explicăm copilului că este benefic, atât pentru părinte, cât și pentru relația părinte-copil, ca fiecare dintre părinți să poată avea o relație nouă.
Bineînțeles, părintele care intră primul într-o relație după divorț trebuie să fie extrem de atent, astfel încât copilul să poată accepta treptat această schimbare. Noii parteneri nu apar brusc în viața copilului, ci se introduc treptat.
Ideal ar fi ca primele interacțiuni să aibă loc în contexte largi, mai puțin intime, pentru ca cel mic să aibă timp să se acomodeze și să se împace cu ideea. Noua persoană trebuie să devină parte din viața copilului pas cu pas.
Nu impunem, nu forțăm, nu venim cu afirmații de tipul: „Sunt părintele tău și faci cum spun eu.” E foarte greșit să procedăm așa, nu facem decât să amplificăm dezechilibrul și disconfortul copilului, care va respinge ideea separării și apariția altor persoane în viețile părinților.
Totul trebuie tratat cu multă comunicare și blândețe, pentru că acum, mai mult ca oricând, copilul are nevoie de ea. Nu are sens să fim agresivi”, a explicat Ioana Milea, psihoterapeut.
