Violeta Popescu, fondatoarea Centrului Cultural Italo‑Român din Milano, spune că România are un potențial extraordinar în tinerii plecați, care, deși trăiesc și se formează în străinătate, își păstrează amprenta copilăriei și pot reveni într‑o zi cu experiență, pregătire și valori care să umple golurile de acasă.
„România are un potențial extraordinar în acești tineri care s-au născut aici, care au crescut aici, care s-au educat aici și nu știm, poate că ei reprezintă acest lucru care cumva va umple un gol mâine pentru România. Se vor întoarce cu experiență extraordinară, cu o pregătire foarte bună, oameni care deja cunosc două limbi, oameni care deja au o experiență mult mai largă, dar nu pentru că Italia este mult mai mult decât România, ci pentru că sunt toate alte posibilități pe care le are Italia pentru că nu a avut un sistem comunist ca și România.
Deci sunt lucruri extraordinare care cumva, din punctul meu de vedere, trebuie recuperate într-un fel. Acum, cum putem să recuperăm? Este cam greu. Ceea ce fac eu înseamnă o experiență, sigur, legată de lumea culturală pe care îmi place să o aduc: lumea culturală românească în Italia, schimburile culturale italo-române.
Dar mă întâlnesc tot mai des cu tineri, cu tinerii români. Eu sunt și părinte de doi băieți născuți aici, în Italia, și mă uit la ei: cam care ar fi legătura lor cu România și care este legătura lor cu România? Este și legătura altor copii, pentru că trăiesc aici. Cred că în toată această problematică sunt părinții, în primul rând, cei care transmit aceste lucruri.
Părinții sunt un model prin excelență în foarte multe lucruri. Nu doar prin faptul că transmit limba maternă copiilor lor. În general, părinții reprezintă un model și totul pleacă de aici cumva. Adică îmi dau seama și între prietenii noștri, între oamenii pe care i-am cunoscut, între tinerii care deja au terminat facultatea și cemităria că rămâne această amprentă a copilăriei și a ceea ce au primit în copilărie. Nu se șterge sau, dacă cumva se estompează, ea revine.
Într-o formă sau alta, nu am o idee precisă, dar îmi dau seama din manifestările lor. Am întâlnit mulți tineri, mai ales în perioada facultății. N-aș putea spune că atât la liceu sau la școala gimnazială sau când sunt mai mici au această percepție a ceea ce sunt ei. Aceasta vine când deja sunt maturi, sunt mult mai maturi. Sunt la universitate, au un alt parcurs educațional, diferit, și acolo cumva își pun aceste întrebări.
Deci cele mai multe întrebări legate de identitate, de ceea ce sunt, le-am întâlnit la studenți. La studenți, pentru că ei deja sunt într-un univers care este mult mai larg, mult mai plin de întrebări, mult mai plin de reflecții asupra a ceea ce sunt ei. Și asta mă bucură, pentru că asta deja înseamnă o maturitate din multe puncte de vedere. Nu doar aceea că sunt undeva la o școală și la acea școală, sigur, termină. Sunt oameni care ajung în societate, au strada lor de parcurs.
Dar repet, cred că toată această formă de transmitere a identității începe întâi în familie”, a explicat Violeta Popescu, fondatoarea Centrului Cultural Italo-Român din Milano.
