Ioana Milea, psihoterapeut, atrage atenția că burn-out-ul este tot mai des întâlnit în perioadele de caniculă, când epuizarea fizică și psihică se instalează rapid din cauza deshidratării, lipsei de odihnă și a unui ritm de muncă susținut.
Pauzele, hidratarea, sprijinul celor din jur și apelul la ajutor specializat sunt esențiale pentru a preveni dezechilibrul emoțional.
„Burn-out-ul este foarte des întâlnit în perioada asta de căldură excesivă. Epuizarea apare și ca o consecință a deshidratării, a lipsei de oxigen. Normal că, pe măsură ce lucrăm mai mult și mai mult, intrăm în procesul ăla de burn-out, în care nu mai putem să controlăm.
Burn-out-ul acesta vine acum, pe perioada de caniculă, la pachet și cu o epuizare psihică. Nu mai fac față. Încerc să rezolv, încerc să fac față tuturor provocărilor, dar intervine momentul în care nu mai pot. Am obosit. Și atunci trebuie să îmi iau o pauză, un moment de respiro, astfel încât să îmi reglez toate procesele și să pot să o iau de la capăt.
De obicei, la locul de muncă se petrece burn-out-ul ăsta, pentru că nu toată lumea are parte de condiții sau de un mediu de lucru favorabil. Nu toată lumea are suficiente lichide la dispoziție pentru a se hidrata, și aici este vorba de angajatori și de cât pot să pună la dispoziția angajaților. Ei trebuie să le ofere condițiile optime pentru a-și desfășura activitatea.
Dar burn-out-ul poate să apară și în activitățile obișnuite, căci lipsa de concentrare, amețelile, somnul, care este esențial, toate vin și ne pun câte o cărămidă, câte o cărămidă, până când ajungem în acel burn-out de care întrebai. E foarte greu, și aici contează foarte mult ca cei din jur să poată să înțeleagă. Este foarte important să oferim empatie celor de lângă noi.
Asta se întâmplă inclusiv pe stradă, și am văzut de foarte multe ori, și la știri, și peste tot, bătrâni care cad pe stradă, leșină din cauza căldurii, li se face rău. Se produc nenumărate AVC-uri în perioada asta, e o perioadă favorizantă pentru așa ceva. Oamenii trec pe lângă ei fără să le acorde ajutor, fără să se oprească o secundă, pe principiu: „Da, și mie mi-e cald, și mie mi-e rău, și eu amețesc”. Nu. Indiferent că și ție ți-e rău, că și tu ai o stare proastă, dacă vezi pe cineva că are nevoie de ajutor, te oprești și oferi ajutor.
S-au înmulțit și apelurile la 112, bineînțeles. Cred că s-au umplut camerele de gardă pe la spitale, pentru că bătrânii sunt cei mai afectați și, clar, ei cedează primii. Și atunci, cum putem să facem altfel decât solicitând ajutor către specialiști”, a explicat Ioana Milea, psihoterapeut.
