La emisiunea Părinți Prezenți, soții Acsinte au vorbit despre cum îi putem ajuta pe copii să nu se teamă de greșeli și să învețe din ele, dar și despre cum să le oferim un model sănătos în gestionarea relației cu tehnologia, în special cu telefonul mobil.
„Arătându-le, trăind experiența asta și nu pozându-i perfect. Noi avem tendința de a le răspunde corect la tot ceea ce ne întreabă, de a ști totul în fața lor, de a nu fi puși într-o situație neplăcută, de a le spune copilului: „Nu știu” sau „Nu-mi aduc aminte din școală despre fizică, ce mă întrebi tu acum”.
Și atunci, e important ca ei să vadă că nu le știm pe toate, dar că ne dorim să le aflăm.
Sunt situații, în cadrul cursurilor pe care le desfășurăm cu copiii, în care strecurăm intenționat greșeala. În care spunem: „Nu știu încă, dar voi căuta informația, voi afla și voi reveni către tine și o să discutăm împreună.”
Este foarte important ca ei să fie expuși la lucrul acesta. Se umanizează procesul.
Cred că doar așa îi putem învăța pe copii că e în regulă să greșești – trăind lucrul acesta și fiind expuși la abordarea aceasta din partea adultului.”, a explicat Ana Acsinte.
Sfaturi concrete pentru părinții care vor să recâștige conexiunea cu copilul lor și să creeze un echilibru între tehnologie și viața trăită cu sens, dincolo de ecrane.
„Ne documentăm un pic și constatăm că, până la intrarea în școală, copilul chiar n-ar avea nevoie de tehnologie. Aia e o etapă din viață în care se creează foarte multe, se structurează sinapsele neuronale care o să guverneze, foarte mult, viața socială. Și atunci, am nevoie de viață socială cât mai multă.
În etapa aia de viață, e foarte importantă expunerea, interacțiunea cu ceilalți. Expunerea multisenzorială este, iarăși, foarte relevantă. Și atunci, până la șapte ani, n-ai de ce.
Am auzit mulți părinți – asta chiar e aproape o constantă, nu trece jumătate de an fără să aud un părinte spunând: „Al meu a învățat engleză de la desene”. Culori, animale – de la desene.
Le-aș spune așa: în etapa asta în care se află copilul preșcolar, viteza cu care el învață este uluitoare. Noi, dacă ne-am păstra ritmul de învățare de atunci, am fi geniali cu toții. Adică, capacitatea de absorpție e ca a unui burete – absoarbe absolut totul.
În timpul ăla în care el a învățat doar engleză, stând hipnotizat la un desen cu animale, probabil că, dacă era expus la o joacă cu prietenii, la o discuție interesantă cu părintele, învăța mult mai mult. Adică, prețul plătit pentru un curs de engleză pasiv, cred că e prea mare.
Să-ți lași copilul să învețe engleză de la desene, într-un mod pasiv, „prăjește” ceva din neuroni și nu lasă niște lucruri, care potențial s-ar fi dezvoltat, să se dezvolte. Pentru că, dacă îi dai contexte să socializeze, să gândească critic, să-i pui întrebări cauzale și să intri în dialog cu el, se formează în creierul lui mult mai mult decât un pic de limbă engleză.
Adică, prețul e prea mare.
După șapte ani, probabil că începe să… N-ai cum să-l privezi pe copil. Viața lor o să fie sinergică, legată de tehnologie. AI-ul o să fie foarte prezent. Nu poți să-l handicapezi și să zici: „Nu, eu o să-l cresc și o să-l duc pe muntele Athos.”, a spus Alexei Acsinte.
