În episoadele depresive, creierul suferă transformări fizice reale – neuronii „se veștejesc”, iar conexiunile lor se degradează, asemeni unei plante care se usucă, explică psihiatrul Adela Magdalena Ciobanu.
Scăderea factorului neurotrofic BDNF(Brain-Derived Neurotrophic Factor) stă la baza acestui proces, iar antidepresivele moderne, prin acțiuni complexe asupra neurotransmițătorilor și neuroplasticității, nu doar ameliorează simptomele, ci pot ajuta la refacerea echilibrului cerebral. De aceea, în formele moderate sau severe de depresie, psihoterapia singură nu este suficientă, tratamentul medicamentos este esențial și poate preveni agravarea stării pacientului, inclusiv riscul de suicid.
„În mod normal s-a observat că într-un episod depresiv neuronul începe să moară, dendritele neuronale încep să moară. Practic este ca o, cum să mă înțelegeți, ca o plantă care se veștezește, adică ca și cum frunzele încep să usuce. Acele ramuri care pornesc numite dendrite la nivelul neuronului încep să moară. De ce? Tocmai prin ceea ce vă spuneam, scăderea, de exemplu, a BDNF-ului (Brain-Derived Neurotrophic Factor). Acel factor neuroprotector de la nivelul creierului.Ce fac aceste antidepresive? Și de asta nu este cumva suficient doar să discutăm, eu știu să ne limităm doar numai la psihoterapie atunci când depresia este o depresie majoră. Vin și cresc acest factor de creștere de la nivelul creierului. Acest BDNF începe să se echilibreze prin acțiunea acestor antidepresive.Și de aceea… Ele se dau în completarea medicației clasice sau înlocuiesc medicația clasică? Antidepresivele trebuie să fie… Aceste noi medicamente sunt mai multe tipuri și mecanismele mai noi, de exemplu, cum vă spuneam glutamat, acțiune pe GABA și echilibrarea acestor mediatori vin cumva și completează acțiunea celor anterioare, dar au aceste acțiuni și în depresiile rezistante. Adică chiar merg mai departe prin analizarea acestui mecanism de acțiune și aceste etiologii noi descoperite. Noile ipoteze sunt chiar că dincolo de acei În mod normal, s-a observat că, într-un episod depresiv, neuronul începe să moară, iar dendritele neuronale încep să se degradeze. Practic, este ca o… cum să mă înțelegeți… ca o plantă care se veștejește, adică, frunzele încep să se usuce. Acele ramuri care pornesc, numite dendrite, la nivelul neuronului, încep să moară. De ce? Tocmai din cauza a ceea ce vă spuneam: scăderea, de exemplu, a BDNF-ului, acel factor neuroprotector de la nivelul creierului.
Ce fac aceste antidepresive? Și de aceea nu este suficient doar să discutăm, sau să ne limităm numai la psihoterapie, atunci când depresia este una majoră. Antidepresivele vin și cresc acest factor de creștere la nivelul creierului. BDNF-ul începe să se echilibreze prin acțiunea acestor antidepresive.
Ele se dau în completarea medicației clasice sau înlocuiesc medicația clasică? Antidepresivele trebuie să fie… Aceste noi medicamente sunt de mai multe tipuri, iar mecanismele mai noi, de exemplu, cum vă spuneam, glutamat, acțiune pe GABA și echilibrarea acestor mediatori, vin cumva și completează acțiunea celor anterioare, dar au efecte și în depresiile rezistente. Adică merg mai departe, prin analizarea acestui mecanism de acțiune și a acestor etiologii noi descoperite.
Noile ipoteze susțin că, dincolo de acei neurotransmițători, dezechilibrele în ceea ce privește neuroplasticitatea, BDNF-ul și ceilalți factori neurotrofici cerebrali sunt, de fapt, cauzele profunde.
Dar lumea asociază, de regulă, stresul cu teama, cu temerile, cu gânduri de tip „am o problemă, ce mi se întâmplă”, adică gânduri negre, sumbre. Mai degrabă se leagă de anxietate decât de depresie. Termenul „depresiv” este folosit superficial: „e mai morocănos, e depresiv el așa…”
Dacă discutăm despre depresia asociată unui cancer, diagnosticul este pus obligatoriu de un psihiatru. Psihologul nu este niciodată în măsură să pună un diagnostic. El ajută, dar doar după ce pacientul este diagnosticat de către un psihiatru.
Să spunem că psihiatrul a pus diagnosticul, sau că medicul oncolog a observat că este o depresie și s-a adresat unui coleg psihiatru. Atunci poate interveni psihologul sau medicul psihiatru care face psihoterapie – pentru că psihoterapia este făcută și de psiholog, și de psihiatru calificat.
Modul în care trebuie abordată această problemă este diferit. În sensul că, dacă se constată și psihiatrul a confirmat că este o depresie ușoară spre moderată, se poate ca psihoterapia să ajute și să fie suficientă. Asta pentru că lucrurile sunt la început și, să spunem, controlabile.
Dar, dacă se observă că pacientul are o depresie moderată spre severă, atunci, cu siguranță, trebuie consultat și tratat de un psihiatru. Iar psihoterapia trebuie să fie asociată tratamentului medicamentos. Aceste terapii trebuie să meargă mână în mână, în sensul că pacientul face și psihoterapie, și tratament medicamentos.
Bineînțeles, atunci când vorbim despre psihoterapie, pacientul trebuie să accepte să o facă. Pentru că, de multe ori, oamenii au impresia că dacă merg o singură dată la psiholog, se rezolvă problema. Nu. Psihoterapia este o terapie și o procedură intervențională de durată, care ajută pacientul pe o perioadă mai lungă, spre deosebire, de exemplu, de tratamentul medicamentos antidepresiv, care începe să-și facă efectul în aproximativ două săptămâni. În 10–14 zile, depresia începe să cedeze, dacă pacientul răspunde la terapie.
Dacă nu răspunde, sigur, trecem la o altă linie terapeutică și căutăm un alt antidepresiv, să vedem dacă răspunde la altul. Dar antidepresivele pot da rezultate mai rapide. Tocmai de aceea, psihoterapia nu poate acționa singură în fazele moderate-severe. De ce? Pentru că, până când apar rezultatele psihoterapiei, acel pacient poate avea o agravare a simptomatologiei, care, iată, după cum spuneați dumneavoastră, poate duce până la tentativă de suicid sau suicid.”, spune psihiatrul Adela Magdalena Ciobanu.
