Gândurile negative fac rău organismului uman, acest lucru s-a dovedit în diferite rânduri de către medicii specialiști. Recent, studiile acestor specialiști arată o tendință a de asocierea a depresiei cu cancerul.
Prof. dr. Adela Magdalena Ciobanu, medic primar psihiatru a vorbit despre acest fenomen în cadrul emisiunii Academia de Sănătate comoderată de jurnalistul Val Vâlcu și academicianul Irinel Popescu.
„În trecut, ipoteza centrală a apariției depresiei, etiologia care ar fi fost incriminată, era centrată pe ipoteza monoaminergică, adică o scădere a neurotransmițătorilor – noradrenalină, serotonină, dopamină.
Noile studii arată că, de fapt, este vorba despre neuroplasticitate și neuroprotecție. Haideți să explicăm, pe scurt, ce înseamnă aceste concepte, pentru o mai bună înțelegere. Neuroprotecția înseamnă capacitatea noastră de a ne adapta la factori stresori interni sau externi.
În acest caz, e vorba de un factor propriu, nu neapărat cineva din exterior, nu neapărat societatea. Persoana se poate decompensa, iar dacă nu are această capacitate de adaptare, neuroprotecția cedează în fața unui factor stresor, chiar dacă este extern și nu din interior. De exemplu, stresul.
Atunci apar niște dezechilibre. Se discută, mai nou, despre anumiți factori de neuroprotecție. Unul dintre aceștia este BDNF-ul (Brain-Derived Neurotrophic Factor), un factor derivat din creier care răspunde practic de apariția depresiei. Când nivelul acestui BDNF scade la nivel cerebral, omul rămâne vulnerabil și expus în fața acestei patologii.
De ce fac această introducere? Pentru a înțelege legătura cu orice patologie somatică, și în special cu cancerul. Prin modificările care apar – dezechilibrul neuroprotecției – pot apărea modificări de tipul neurogenezei, neuropoliferării. Adică, tot ce ar trebui să fie pozitiv pentru corp se dezechilibrează.
Apare o creștere a răspunsului imunitar. În momentul în care apar factori stresori, aceste bariere care ar trebui să asigure o neuroprotecție eficientă sunt depășite. Atunci apare un răspuns imunitar crescut, despre care mă întreba domnul academician. Se declanșează modificări de apoptoză, de neuroproliferare etc.
Crește cortizolul și apar fenomene legate de stresul inflamator, care pot duce, bineînțeles, până la cancer. Tocmai de aceea, noile tratamente pentru tulburarea depresivă vin să completeze, în mecanismul lor de acțiune, ceea ce vechile ipoteze – centrate doar pe serotonină, dopamină, noradrenalină – nu luau complet în considerare.
S-a demonstrat că noile antidepresive acționează și echilibrează balanța dintre glutamat și GABA. Glutamatul este neurotransmițătorul excitator principal la nivelul creierului. Când acesta este în exces, înseamnă că avem un stres major. El începe să acționeze asupra creierului, iar dezechilibrul său – adică nivelul crescut – duce la „bombardarea” creierului cu semnale de stres.
Aceasta duce la o excitație exagerată la nivelul cortexului și al întregului creier. Acest stres excesiv declanșează o cascadă de modificări și alterează neuroprotecția cerebrală. Tocmai de aceea, noile terapii adaugă, pe lângă ipoteza clasică, și componenta de echilibrare a altor neurotransmițători implicați în apariția răspunsului inflamator.
Trebuie să amintim că, deși mulți spun că depresia se poate trata doar cu cuvinte, în formele ușoare, doar cu psihoterapie, ceea ce v-am spus anterior arată că există un moment critic dincolo de care lucrurile pot lua întorsături grave. Pot apărea patologii somatice: crește tensiunea arterială sub influența stresului, cortizolului etc., pot apărea boli cardiovasculare sau chiar cancer.
Am observat de multe ori, în experiența mea, că pacienți cu boli oncologice aveau în istoricul lor un stres semnificativ, care a declanșat o depresie. Iar această depresie, netratată, duce la un risc mai mare de îmbolnăvire. Cu cât este mai netratată, cu atât riscul este mai mare – și iată, poate apărea chiar un cancer” spune psihiatrul Adela Magdalena Ciobanu.
