În cadrul emisiunii Anti-Mit, prof. Marius Diaconescu de la Universitatea din București a făcut o analiză a situației privind anticiparea unui război contra Moscovei. În acest moment, acest pericol latent nici nu se infirmă dar nici nu se confirmă de către clasa politică din țara noastră.
Teoria lui este una simplă. Este campanie electorală iar electoratul nu trebuie să fie alarmat cu astfel de vești. Studiile spun altceva, arată profesorul de istorie.
„Noi trebuie să ne mobilizăm și să ne apărăm țara. Aici este o mare problemă care trebuie să fie discutată de presă, de politicieni, în parlament, în toate canalele, iar lumea să fie educată în sensul să fie atrasă spre sentimentul de a-și apăra țara. E important. Noi suntem în urmă față de polonezi, față de finlandezi, norvegieni sau alții. Noi nu avem, de exemplu, în România o pregătire a populației cum să reacționăm în caz de război.
Suntem de un an și ceva în această febră a alegerilor locale, parlamentare, acum prezidențiale prelungite și politicienii se tem să aducă în discuție problema apărării la nivel național, ca nu cumva să-și piardă votanții. Mai bine pierzi niște votanți, dar te pregătești pentru orice eventualitate. Uitați-vă în jurul nostru, la Berlin, la Paris, la Londra, la Varșovia. Toată lumea vorbește de riscul unui război cu Rusia. Nu înseamnă că se întâmplă, dar există riscul. Acest risc există.
Toți cei care fac evaluări, a fost acum un studiu publicat, au fost întrebați 350 de analiști politici din toată lumea cum văd evoluția relațiilor cu Rusia și toată lumea, sau majoritatea dintre ei, estimează că până în 2030 există riscul ridicat a unui conflict major cu Rusia. Dar de ce 2030? Am văzut și eu știrea. Probabil că se gândesc că Rusia este în acest moment obosită după război și are nevoie de o perioadă de recuperare, poate și din această perspectivă, pentru că trebuie să admitem că au fost costuri de ambele părți în acest război din Ucraina.
Dar noi trebuie să ne pregătim moral pentru asta. Noi trebuie să pregătim populația. Noi nu avem o lege a voluntariatului, ceea din anii ’97 sau ’98 este prost făcută. Deci, nu trebuie să ne gândim doar la voluntarii care merg în armată să se înroleze ca soldați sau ofițeri. Nu la ei, ci să facem corpuri de voluntari care pot, să spunem, să se ocupe de chestiuni în spatele frontului, de pază de drumuri, de poduri și așa mai departe, ca să fie soldații profesioniști liberi să poată lupta”, conchide profesorul Marius Diaconescu.
