România produce anual aproximativ 3,2 milioane de tone de lapte, însă doar o parte ajunge să fie procesată conform standardelor europene. Dorin Cojocaru, președintele APRIL, atrage atenția asupra dezinformării din spațiul public privind importurile, calitatea laptelui și structura fermelor.
Acesta subliniază că multe declarații politice sunt lipsite de baze reale și că siguranța alimentară ar trebui să fie o prioritate. Totodată, Cojocaru avertizează asupra fraudelor din piață, unde produse fals etichetate ajung la consumatori, în timp ce metodele moderne de procesare și testare pot asigura un lapte sigur și de calitate.
„Decenii… hai să vorbim de la intrarea în Uniunea Europeană. Am văzut multă lume citind, observând și comentând despre lucruri pe care nu le cunoaște.
Vă spun sincer: întrebați pe oricine cât lapte produce România și nu va ști. Cei mai mulți știu doar că importăm 60%, mai ales politicienii, iar dacă îi întrebi „Din ce surse vă informați?”, răspund: „Păi, mi-a spus mie cineva”. Ar trebui să tratăm mai serios aceste declarații pe care le facem sau, măcar, să ne bazăm pe datele statistice oficiale de la INS. Mai ales că, de trei ani, avem Observatorul Laptelui la Ministerul Agriculturii. Chiar eu am lucrat la el și l-am introdus în Legea Laptelui, Legea 307, tocmai pentru a avea informații în timp real și a le pune la dispoziția beneficiarilor legali – ministrul, premierul sau, cum este cazul acum, în contextul febrei aftoase.
Știe cineva câte ferme avem în România? Unde sunt ele amplasate? Ca să le putem proteja, nu? Câte funcționează ilegal, câte sunt înregistrate în sistemul TRACES, câte au crotalii și câte nu? Se lucrează „în orb” acum. Dar să revenim.
România produce, în prezent, aproximativ 3,2 milioane de tone de lapte pe an. În 2005, când am lucrat în perioada de preaderare la Uniunea Europeană pentru a furniza date celor de la Bruxelles, producția era de aproximativ 4,2 milioane de tone. Așadar, s-a înregistrat o scădere. Dar ce s-a schimbat în bine? Structura fermelor.
În 2015, vă spun exact de unde am informațiile – am lucrat bilateral cu China. Dacă vă amintiți, premierul Victor Ponta dorea să exporte 500.000 de vaci. L-am tras de mânecă și i-am spus: „Dacă vrei să exporți atâtea, mai ia și de la Bulgaria”. Pentru că, din lipsa unor date concrete, se făceau declarații nefondate.
Din cele 4,2 milioane de tone produse, doar 1,3 milioane de tone erau procesate de fabrici. În august 2013, aveam în România 385 de fabrici autorizate sanitar-veterinar pentru comerț intracomunitar (cele cu ștampilă ovală) și peste 800 de mici făbricuțe înregistrate conform Ordinului 111 din 2008, care vindeau prin piețe produse tradiționale.
În octombrie 2013, DigiSante a efectuat o misiune veterinară, în urma căreia 80 de fabrici au fost închise, deoarece nu respectau normele de calitate ale Uniunii Europene. Până în 2015, am avut cotele de lapte și diverse derogări pentru laptele neconform standardelor europene.
Unii spun că noi, dacii liberi, avem cel mai bun lapte. Dar eu prefer un lapte cu sub 100.000 de germeni NTG și sub 400.000 de celule somatice. Ce sunt celulele somatice? Sunt celule generate de mastitele clinice și subclinice – infecții ale glandei mamare – care pot afecta calitatea laptelui procesat.
În prezent, România are 185 de fabrici de lapte autorizate sanitar-veterinar și 462 de unități înregistrate conform Ordinului 111. Fabricile înregistrate cu dreptunghi (nu cu ștampilă ovală) nu pot face comerț intracomunitar, deoarece nu respectă anumite norme de calitate. Iar când vorbesc despre calitate, nu mă refer la gust sau miros – acestea sunt indicatori organoleptici. Mă refer la siguranța alimentară.
Copilul meu a fost crescut cu lapte UHT de 1,5% grăsime, pentru că știam exact cine îl produce și ce analize i se fac. Pe mine mă interesa ca el să nu fie expus la tuberculoză, bruceloză sau alte zoonoze. Unii părinți preferă laptele de la bunica de la țară, ceea ce nu este greșit, dacă îi cunosc trasabilitatea – adică știu ce a mâncat vaca și dacă a fost testată pentru TBC. Dar să nu uite un lucru: laptele trebuie fiert!
Fierberea laptelui înseamnă pasteurizare. Bunica noastră fierbea laptele 10 minute, dar la această durată se distrug nu doar bacteriile, ci și toți nutrienții. Astăzi, pasteurizarea la scară industrială se face rapid, cu abur, pentru a păstra calitățile nutriționale.
Există multe mituri despre lapte și lactate, dar și metodele de laborator au evoluat. Pe mine m-a interesat foarte mult antifrauda în acest domeniu, pentru că orice modificare a unui aliment intră sub incidența regulamentului european privind fraudele alimentare.
Fenomenul fraudei alimentare apare și dispare în funcție de TVA, criza alimentară, puterea de cumpărare, sărbători etc. Când cresc costurile de producție, apare și frauda, deoarece producătorii trebuie să „ajusteze” undeva ca să mențină prețurile competitive.
Cele mai multe fraude le-am identificat în piețe. Spre deosebire de hipermarketuri, care au departamente de calitate și audit ce solicită certificări și verificări stricte, în piețe este mult mai ușor de fentat sistemul. De exemplu, ani la rând, Bucureștiul era plin, în noiembrie, de telemea proaspătă de oaie. Dar oile sunt înțărcate din septembrie până în ianuarie, deci nu dau lapte în acea perioadă!
Am filmat cu camera ascunsă, am colaborat cu televiziuni și am descoperit telemea de bivoliță peste tot. Dar, făcând un calcul simplu, dacă ar fi fost reală producția de telemea de bivoliță pe care o vedeam în piețe, România ar fi trebuit să aibă 200.000 de bivolițe! În realitate, avem doar aproximativ 12.500 la nivel național.”, a explicat Dorin Cojocaru, președintele APRIL – Asociația Patronală Română din Industria Laptelui.
