În cea mai recentă ediție a emisiunii DC Edu, unde gazda emisiunii Sorin Ivan l-a avut invitat pe prof. univ. dr. Nicolae Voiculescu, tema discuției a fost drepturile omului.
Profesorul Nicolae Voiculescu a făcut o scurtă incursiune în istoria acestei organizații care aduce la un loc țări care, cel puțin o parte din ele, cred în pacea mondială, chiar și în momente tulburi precum cele de față.
Din propria expertiză, profesorul Nicolae Voiculescu spune că „Declarația Universală a Drepturilor Omului a cuprins pentru prima dată cele două mari categorii inițiale de drepturi ale omului, și anume drepturile civile și politice și drepturile economice, sociale și culturale.
Drepturile fundamentale au fost incluse în cuprinsul celor 30 de articole ale Declarației Universale a Drepturilor Omului.”
„Este important de amintit că această declarație a fost și este un document care nu a avut un statut obligatoriu, având un rol de document de ghidare, de recomandare, la care au aderat multe state încă de la începutul ei”, continuă profesorul Sorin Ivan.
„Așa cum îi spune și numele, este o declarație; ea nu a intrat în sistemul normativ al actelor internaționale adoptate la nivelul ONU, de exemplu, pentru că nu prevede un mecanism de aderare, de ratificare”, completează profesorul Nicolae Voiculescu.
Citește și: Rolul consilierului în Parlament: Tu, ca parlamentar, pici acolo și nu știi nici unde e bufetu
Drepturile fundamentale ale omului, începuturile
O parte de o importanță deosebită a acestei declarații este cea care cuprinde drepturile fundamentale ale omului
„Dar importanța pe care o are este faptul că, în cuprinsul drepturilor menționate anterior, se află drepturile fundamentale, care sunt de natură să dea conținut primului articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului. Chiar vi-l precizez: primul articol spune că toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității. Aceste drepturi sunt mijloacele prin care acest scop fundamental al Declarației Universale s-a concretizat.
Prin conținutul ei, ea a căpătat un puternic caracter cutumiar, să-i spunem, deci un caracter care a determinat multe alte națiuni, cel puțin 80 de națiuni, să absoarbă prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului în conținutul actelor lor fundamentale, unora de tip constituțional”, conchide Nicolae Voiculescu.
