În cadrul emisiunii DC Edu, prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară, director al Departamentului de Formare a Profesorilor din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, a vorbit despre goana părinților după „cea mai bună școală” pentru copiii lor, explicând că, de multe ori, aceasta este doar o chestiune de imagine.
Ce înseamnă, de fapt, „cea mai bună școală”? Este sau nu un mit?
Părinții sunt mereu în căutarea „celei mai bune școli” pentru copiii lor, chiar dacă asta înseamnă, uneori, să sacrifice din timpul liber al micuților. Este această ambiție a părinților justificată? Sunt unele școli cu mult mai bune decât altele?
„În primul rând, ar trebui să ne gândim ce înseamnă școala bună. Ce înseamnă acest concept de școală mai bună: avem profesori mai buni acolo, avem dotări mai bune acolo, avem un climat educațional mai bun, mai strict sau, dimpotrivă, mai permisiv? De aici ar trebui să începem”, a spus Ovidiu Pânișoară la Dc News TV.
„Asta este esența întrebării. Când spunem școală bună, e vorba doar de o imagine, o aură? Se regăsește aceasta în realitatea instituțională sau este doar un mit de tipul «La pomul lăudat»?”, a întrebat moderatorul emisiunii.
„Câteodată este un mit. Să vă spun de ce. În sistemul de învățământ încă există și momente în care o anumită persoană poate ajunge ca profesor într-o școală bună pentru că îl cunoaște pe director sau pe cineva la inspectorat și s-ar putea să nimerești la acea persoană care s-ar fi potrivit mai bine unei școli mai puțin bune.
Problema pe care noi o avem la nivel general este exact aceasta, și anume, dacă ne uităm la alte țări, pornind cu celebra Finlanda, dar nu numai, nu au neapărat profesori mai buni la nivel general, dar au o egalizare, o echivalență a școlilor, cele din mediul rural, cele din mediul urban între ele. S-au făcut eforturi astfel încât să existe profesori calificați și de calitate peste tot, să existe dotări și să existe un mediu bun.
Și, atunci, ori te duci în școala din centru, unde te grăbești să ajungi, ori rămâi la școala din cartier, ar trebui să nu existe diferențe foarte mari. Problema este în zona decidenților, pentru că este firesc ca părintele să-și dorească ce-i mai bun pentru copilul său – de la cele mai bune haine la cea mai bună educație și la cel mai bun sistem de sănătate”, a continuat profesorul.
Goana după brand vs. calitatea profesorilor
„Este firesc să se întâmple acest lucru și se va întâmpla așa până când cineva va construi un alt mod, o altă mentalitate de a privi educația, în care, într-adevăr, profesori buni trebuie să fie peste tot, să nu mai avem foarte mulți suplinitori. Și aici apare o altă problemă, pentru că, un profesor bun este, în primul rând, un profesor calificat, un profesor care a practicat această meserie și nu cineva care, întâmplător, rămâne la catedră, pentru că nu-și găsește altceva și nu are calificarea necesară”, a punctat dascălul.
„Ce este cu adevărat important în educație: goana după brand, care, desigur, exprimă o mentalitate, sau calitatea profesorilor și eficiența educațională, pe care, deseori, le putem întâlni și în școli de cartier?”, a intervenit moderatorul.
„Cred că este un cerc vicios. La un moment dat, apăruse un mic studiu, așa informal, care spunea că nu neapărat la școlile cele mai bune și cu cele mai bune rezultate sunt și cei mai buni profesori. Nu neapărat! Există, evident, profesori foarte buni peste tot.
De ce? Pentru că părinții care se duc acolo au cerințe de la copiii lor. De aceea se zbat să își ducă acolo copiii. Acei părinți investesc în acei copii. Investiția părinților, câteodată, depășește școala. Adică, copiii fac meditații, sunt urmăriți să parcurgă materia, au un climat bun acasă… etc”, a punctat Pânișoară.
