Într-o nouă ediție a emisiunii Părinți Prezenți, Violeta Mihalașcu, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental, dar și mamă, a discutat despre cum anumite expresii, rostite din obișnuință, pot avea un impact emoțional profund.
Cum afectează anumite cuvinte/expresii relația părinților cu copiii?
Părinții nu își propun să rănească, dar uneori, din grabă ori sub presiunea momentului, folosesc cuvinte care lasă urme. Psihologul Violeta Mihalașcu a explicat ce se ascunde în spatele acestor afirmații și cum afectează ele relația cu copiii.
„Cred că, la nivel practic, este vorba despre a controla comportamentul și cred că se întâmplă pentru că părinții pur și simplu nu știu să facă altfel, nu știu să facă mai bine, iar în momentele acelea foarte tensionate, apelează la soluția cea mai la îndemână. Este aceeași metodă pe care au experimentat-o și ei în viețile lor atunci când erau copii.
Părinții folosesc aceste expresii pentru a-i convinge pe copii să facă lucrurile pe care ei și le doresc, cu intenții total bune, însă cu efecte psihologice nu la fel de pozitive asupra copiilor. (…)
Indiferent de propoziția, afirmația la care ne referim, întotdeauna ea va dăuna conectării și relației de iubire și de înțelegere dintre cei doi, pentru că părintele nu operează dintr-o poziție de înțelegere a copilului, de acceptare a emoțiilor lui și nu operează ca o echipă, să îndeplinească un obiectiv.
Practic, se pun cumva pe poziții diferite: eu trebuie să-l forțez sau trebuie să-l oblig sau trebuie să-l manipulez pe celălalt să facă ceea ce eu vreau, când, de cele mai multe ori, poate că nu în 100% din cazuri, există o soluție comună pe care și copilul este dispus să o adopte dacă se simte conectat și iubit și înțeles de părinte. Deci, dacă relația este bună, copilul se lasă influențat de părinte. Dacă se simte manipulat, neacceptat și în alte moduri negative, are tendința să lupte cu părintele”, a explicat psihologul la DC News TV.
Cele mai toxice afirmații pe care le folosesc părinții în interacțiunea cu copiii
„Eu am făcut o selecție de afirmații și le-am împărțit cumva în categorii: vinovăția și rușinea: «Nu mai face așa că mă superi/ Plânge mami dacă faci așa/ Nu mai plânge că ești urâtă». Ce aude copilul când le spunem astfel de cuvinte, pline de vinovăție și de rușine?”, a întrebat moderatoarea emisiunii.
„Păi, în primul rând, aude intensitatea emoției părintelui, pe care se pune accentul în această comunicare: eu mă simt; eu mă supăr; eu mă enervez; eu nu mai pot și atunci pică în plan secund emoția lui. Deci nu contează cum te simți tu, contează cum m-ai făcut pe mine să mă simt.
Iar asta îi deconectează pe copii și nu îi învață, până la urmă, calea corectă de dezvoltare, care presupune, în prima etapă, să ne cunoaștem noi pe noi, să vedem cum funcționăm, ce sunt senzațiile astea intense în corpul nostru, numite emoții, cum se simt, cum le gestionăm.
Și, dacă se întâmplă lucrul ăsta foarte des în copilărie, copilul ajunge să nu fie foarte priceput în a-și identifica și gestiona propriile emoții, pentru că s-a ocupat mai mult de a vedea cum se simte părintele și de a-l proteja pe el: să îl facă să nu se enerveze, să nu se supere, să nu trântească și să nu-l agreseze”, a răspuns Violeta Mihalașcu.
