Într-o nouă ediție a emisiunii „Părinți Prezenți” de la DC News TV, Petruț Rizea, profesor pentru învățământul primar și psiholog, a discutat despre emoțiile pe care le resimt copiii la început de an școlar și ce pot face părinții atunci când copilul nu vrea să meargă la școală.
Elevii și copiii de grădiniță au început anul școlar luni, 9 septembrie, potrivit structurii anului școlar, document publicat în Monitorul Oficial.
Când și de ce apar tulburările de adaptare?
Începutul anului școlar este adesea marcat de entuziasm și curiozitate pentru copii, însă, pe măsură ce timpul trece, pot apărea dificultăți de adaptare.
La început, copiii sunt adesea copleșiți de emoții contradictorii și sunt în așteptarea unor experiențe noi. Însă, pe parcurs, apar diverse situații, precum conflictele minore cu colegii, care pot declanșa o regresie emoțională.
„Mulți părinți se întreabă: «Dar de ce nu a avut nimic la începutul anului?». La început, e acaparat de acea stare expectativă, acea stare de așteptare. El așteaptă, e interesat, e copleșit de emoții – și pozitive, și negative.
Nu are timp să dea curs acestei regresii, nu are timp să se lovească de acești triggeri: o ceartă cu colegul, un «mi-a furat pixul», un «mi-a spus că sunt urâtă» – lucruri care se întâmplă între colegi, mici certuri care declanșează acest regres, care este ceva normal.
Trebuie să-l privim ca fiind ceva normal. Devine anormal în momentul în care acaparează viața copilului, adică el e în permanență în starea de regres, de evitare. Evită să-și facă prieteni noi, evită să facă față provocărilor, evită contextele care să-l stimuleze. Atunci, trebuie să intervenim și să vedem ce este de făcut”, a spus Petruț Rizea la DC News TV.
Ce faci când copilul nu vrea să meargă la școală?
Pe măsură ce copiii se obișnuiesc cu rutina școlară, este inevitabil să se confrunte cu diverse provocări care pot duce la o regresie în adaptare.
Aceste dificultăți sunt normale, însă părinții trebuie să fie atenți la viața socială a copilului: cât de ușor își face prieteni, dacă își menține curiozitatea și dorința de a se implica în activități extrașcolare. Lipsa acestor semne, pe o perioadă îndelungată, poate indica o problemă de adaptare.
„Regresul adaptării se întâmplă în momentul în care copilul intră într-o rutină. În această rutină, e inevitabil să nu se lovească de diverse «obstacole». Asta declanșează, de fapt, regresia.
Ca părinte, e important să monitorizezi viața lui socială: să vezi cât de mult e implicat în relațiile cu ceilalți, cât de ușor își face prieteni, dacă e interesat să se angajeze în activități care nu țin neapărat de cursurile de la școală; dacă vezi acel impuls natural al lui de a fi curios, de a vrea să facă lucruri.
În momentul în care acesta lipsește, ne punem niște semne de întrebare – adică, dacă lipsește pe o perioadă mai lungă de timp.
Uneori, trece de la sine. Sunt două căi: calea de unde a plecat și calea unde trebuie să ajungă. El nu se poate învârti la nesfârșit între cele două. La un moment dat, va fi impulsionat și împins, chiar dacă nu-și dorește, să meargă mai departe, să evolueze, să se adapteze”, a explicat profesorul.
