Într-o dezbatere profundă cu prof. dr. Dafin Mureșanu, specialist în domeniul neurologiei, se conturează o provocare intrigantă: posibilitatea ca inteligența artificială să nu doar imite, ci să și depășească complexitatea creierului uman. Această provocare aduce în prim-plan dilemele și perspectivele uluitoare asupra viitorului relației dintre tehnologie și complexitatea umană.
“Vorbim de creier, creierul este cel mai complex organ al organismului. În principiu, sunt de acord cu dvs. aș folosi, aș încerca să iau un criteriu totuși legat de complexitatea organelor și anume în ce măsură reușim sau știința a reușit să creeze și substitutul artificial al unuia sau altuia dintre organe, începând cu rinichiul, despre care toți știm că există de multă vreme un rinichi artificial și ajungând, dacă doriți, la creier. Și aici eu sunt fascinat și de aceea vă și provoc la această discuție potențial viitoare, de ideea că până la urmă, cu imensa complexitate pe care o atribuim cu toții creierului, totuși, în momentul de față, această inteligență artificială, care nu numai că există, dar intră și în viața cotidiană, din ce în ce mai mult, reușește să imite creierul, poate chiar să-l substituie și dacă îmi permiteți să reluăm și această blasfemie, cumva chiar să-l depășească. Ceea ce pare de neconceput, pentru că un rinichi artificial nu poate să depășească niciodată rinichiul uman. Ficat artificial nici nu există, inimă artificială încercări palide, iată că în ce privește creierul, inteligență artificială, care de fapt pleacă de la aceste rețele neuronale despre care ne-ați vorbit, nu numai că a reușit în parte să substituie inteligența umană, dar pe anumite paliere, poate chiar să o și depășească. Și de aceea spuneam că poate într-o emisiune viitoare să abordăm acest subiect absolut fascinant. Acuma vă rog să reveniți la ideea de bază.” a adus în discuție prof. dr. Irinel Popescu.
“Da, într-adevăr, este o mare provocare. Aș vrea să tranșăm puțin aici lucrurile și mă bucur că ați lansat această, să zic, acest ditur științific care e foarte important, da, într-adevăr, cred că cu ajutorul acestor foarte hiper-complexe computere putem să spunem, găsi și substitui până la un punct anumite funcții ale creierului, anumite elemente prin sisteme algoritmice, în inclusiv noile generații de computere, probabil computerele cuantice vor reuși să se apropie de performanțe măsurabile din spectrul cognitiv, executiv. Dar mă îndoiesc că undeva într-un orizont predictibil de timp, se va reuși să spunem o configurare a tot ceea ce înseamnă ființa în complexitatea ei și în întregul ei, pentru că aici e vorba și de trăirile emoționale. Deci nu avem niciun fel de model la ora actuală de integrare și de generare a unei entități, să spun, bazate pe algoritm de inteligență artificială, care să încorporeze componentele emoționale generate de o ființă. De asemenea, elementele de judecată axiologică și etică care țin de o anumită zonă a creierului, voi reveni asupra ei, de asemenea, n-au putut fi sub nicio formă modelate până în prezent.” a explicat prof. dr. Dafin Mureșanu.
