Într-un interviu captivant acordat DCNews, Ioana Georgescu, psihiatru pediatru, aduce în discuție aspecte esențiale ale dezvoltării bebelușilor în prima perioadă a vieții. Subliniind importanța identificării etapelor normale de dezvoltare, Ioana evidențiază faptul că fiecare copil se dezvoltă în ritmul său unic, dar există repere care ajută părinții să înțeleagă progresul neuropsihic al micuțului lor. De la recunoașterea fețelor părinților la capacitățile motorii și sociale, interviul oferă o privire detaliată asupra momentelor cheie din primele luni și până la vârsta de șase luni, subliniind importanța observării și stimulării adecvate pentru o dezvoltare sănătoasă.

“Ioana, aș vrea să începem mai întâi cu prima perioadă a vieții, bebelușenia. Care sunt momentele pe care ar trebui să le observăm ca părinți pentru a identifica etapele normale de dezvoltare ale bebelușului?” a întrebat Loredana Iriciuc.

“Cred că ar trebui să încep prin a spune că fiecare copil se dezvoltă în propriul său ritm; există totuși anumite repere pe care noi putem să le urmărim pentru a putea să ne dăm seama dacă copilul se află în etapa în care ar trebui să fie în dezvoltarea sa neuropsihică. Spre exemplu, la vârsta de o lună, bebelușul nu poate să recunoască fețele părinților; el vede mai degrabă niște imagini în alb-negru, niște umbre, vede ceva care se mișcă, dar nu putem să avem totuși așteptarea ca bebelușul nostru să fie foarte foarte prezent și să îți zâmbească atunci când ne vede. Unii autori spun că la vârsta aceasta de o lună, bebelușul poate, pe parte motorie, să își miște capul stânga-dreapta și să îl ridice puțin, momentul în care este plasat pe burtică.” a explicat Ioana Georgescu.

“La două luni, de exemplu, acuitatea vizuală se îmbunătățește ceva mai mult, dar abia la trei luni poate să recunoască foarte bine fețele părinților și poate să vadă alte persoane care se mișcă în câmpul său vizual, adică poate să le vadă dacă se află la o distanță de 1-2 m, adică dacă se află în cameră, nu poate să vadă totuși foarte departe. La vârsta aceasta de trei luni este foarte important ca bebelușul să poată să își susțină singur capul; cam pe la vârsta de 4 luni, ar trebui să înceapă să copieze mimica adultului, adică să poată să zâmbească, dacă noi îi zâmbim. Apoi, ca reper, putem să luăm vârsta de șase luni; atunci, la șase luni, copilul trebuie neapărat să poată să stea în șezut, dar fără să fie sprijinit între perne, să poată să se mențină singur. Trebuie să transfere un obiect dintr-o mână în alta, trebuie să poată să silabisescă sau să pronunțe măcar vocale.” a mai adăugat aceasta.